Psalmul 38

In acest Psalm, se descrie rugamintea omului indreptata catre Dumnezeu, prin care Il roaga sa-i prevada numarul zilelelor pe care le mai are de trait. De fapt, aceasa este o intrebare retorica, care nu isi gaseste raspunsul nicaieri.

Dumnezeu nu ne anunta cate zile mai avem de trait, de aceea nu trebuie sa irosim timpul si sa ne folosim de fiecare clipa ramasa pentru a-i multumini si a ne ruga Lui, pentru ca viata de pe Pamant este trecatoare, si adevarata judecata este cea de dupa moarte unde vom fi judecati in functie de „gresalele” noastre.

In viata pe care o ducem pe Pamantul creat de Dumnezeu ne sunt date spre alegere doua cai, este liberul arbitru al fiecarei persoane inca de la Adam si Eva.

Una dintre alegeri este calea raului, care nu poate duce decat la indepartarea de Dumnezeu.
In schimb daca vom alege Calea Domnului vom fi aparati de necazuri si nu vom fi judecati de catre Dumnezeu in viata de dupa. Dumnezeu nu ne va anunta care zile mai avem de trait pentru a ne lasa sa alegem calea pe care vrem s-o urmam, pentru a ne face responsabili de actiunile nostre, noi, ca fiinte cu rationalitate si gandire lucida.

"Doamne, fa-ma sa-mi cunosc sfarsitul
si care este numarul zilelor mele,
ca sa stiu ce-mi lipseste
Iata, tu mi-ai facut zilele ca pasul de-o palma
si fiinta mea ca o nimica inaintea Ta
Da, toate sunt desarte, fiece om care traieste;
da, omul trece ca un chip in oglinda,
vai, in zadar se tulbura;
aduna comori si nu stie pentru cine le strange"(Psalmul 38:3-6)

Este scoasa in evidenta dorinta pe care o avem pe Pamant, care orbeste multa lume, aceea de a aduna averi cat mai multe. Strangerea cu inversunare a acestor averi nu duce la altceva decat la indreptarea atentiei catre ele, pana ajunge un deziderat principal in viata omului respectiv, dar in acelasi timp il indeparteaza considerabil de tot ceea ce inseamna Dumnezeu si credinta in adevaratul sens al cuvantului.

Apropierea noastra de Dumnezeu este invers proportionala cu agonisirea de averi. Exista doua situatii pe care trebuie sa le intelegem:
-daca ne vom indrepta atentia asupra strangerii cu inversunare de averi, nu mai avem timp pentru a ne ruga si multumi in acelasi timp lui Dumnezeu, deoarece scopul nostru devine din a-I sluji Domnului, un act propriu-zis al strangerii de avere;
-a doua situatie mai dreapta, este sa nu-L parasim pe Dumnezeu, sa-I slujim, iar drept recompensa Dumnezeu ne va feri de cei ce ne vor raul, ne va da sanatate, care in sens spiritual echivaleaza cu averea materiala,si in acelasi timp ne va ajuta la nealungarea lui Dumnezeu din vietile noastre.

Cei care au dubii in puterile Domnului, vor spune ca nu am dreptate, ca principalul scop in viata este acela de a avea de toate. Sa nu uitam ca viata pe care o ducem noi pe Pamant este, daca vreti sa o numim asa, "o proba", adevarata viata fiind cea de dupa moarte. De aceea in viata pamanteasca nu trebuie sa ne concentram asupra agonisirii de avere ci trebuie sa ne facem un scop in a pazi caile Domnului si sa-I slujim Lui pentru a avea o viata de dupa moarte linistita.

Este mentionata expresia "zilele ca pasul de-o palma", ceea ce sugereaza ca zilele noastre sunt foarte scurte, comparate cu un pas mic (o palma=25cm), neindestulator pentru a aduna o avere.
De aceea trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu pentru ca "fiinta mea e ca o nimica inaintea Ta".Pe langa Dumnezeu noi suntem „o nimica”, fara insemnatate, si sarcina noastra pe pamant este una singura: sa slujim Lui si sa nu ne pierdem credinta fata de El prin strangerea de averi.

Pana la urma ce sunt toate averile pe care le strangem? "toate sunt desarte". Daca ne sacrificam viata pe Pamant strangand averi pierdem doua lucruri: pe Dumnezeu si averile stranse pentru ca in pamant ne intoarcem cum am venit si aceste averi sunt bunuri materiale, pe cand credinta in Dumnezeu este divina si ar fi singura pe care am putea-o lua cu noi in viata de dupa moarte.

O comparatie frumoasa si sugestiva, cu privire la efemeritatea fiintelor vii este: "omul trece ca un chip in oglinda"; ea intareste ideea de viata scurta si trecatoare pe care o avem pe Pamant, trecerea fiind sugerata ca o efectuare a unui simplu pas spre lumea cealalta. In zadar te straduiesti sa agonisesti averi pentru ca toti avem acelasi sfarsit, toti ne intoarcem in pamantul din care am fost conceputi de catre Dumnezeu.

Omul "aduna comori si nu stie pentru cine le strange", este ca o dorinta oarba si nerationala care se intipareste in mintea lui, aceea de a strange fara a se gandi la scop, "pentru cine" sau ce face lucrul in cauza.

De aceea este bine ca inaintea alegerii unei cai in viata sa ne gandim la scopul pe care vrem sa-l atingem, vrem sa traim intr-o continua agoniseala de bani si averi materiale pentru ca in final sa ne stingem saraci spiritual, sau vrem sa traim cu Dumnezeu, cu bogatiile dobanite prin dragoste si credinta fata de El, si sa avem un sfarsit demn? Alegerea este a fiecaruia…

Acest articol este realizat in colaborare
cu o foarte buna prietena de a mea Dana,
ocazie prin care ii multumesc.