marți, 11 martie 2008

Iubirea. Dragostea

Scriu acest articol ca urmare a unei dezvaluiri facute de un bun prieten de-al meu, C. L., care m-a luminat si m-a ajutat sa descopar acest capitol din Biblie, si anume 1 Corinteni 13, in care este prezentata iubirea.

Cu totii folosim cuvantul "iubire", fara sa stim insa care ii este adevaratul si purul sens. Spunem unei persoane "te iubesc" pentru ca trebuie spus, sau pentru ca asa am invatat de la altii ca trebuie sa ne manifestam iubirea, insa putini dintre noi i-am descoperit adevarata esenta.

Nu trebuie sa intelegem gresit ca aceste simple doua cuvinte, care de fapt spun atat de multe, nu ar trebui rostite persoanei pe care o iubesti, insa cand alegi sa faci acest lucru, fa-l din suflet, si nu din obligatie; sau chiar inainte sa te grabesti a le rosti, fa-o sa le simta. Ii dau dreptate unei vechi prietene de-ale mele, M. D., care mi-a zis odata: "iubirea nu se spune, se simte", atunci neintelegand vorbele ei.

De asemenea, dragostea este un sentiment complex, poti spune "te iubesc" unei persoane de acelasi sex cu tine pentru a-ti arata recunostinta si aprecierea fata de ea; poti folosi aceste cuvinte pentru un membru al familiei tale.

Biblia

Sa vedem ce scrie Sf. Pavel in 1 Corinteni cap. 13 despre iubire:

"De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, dar daca n-am iubire facutu-m-am arama sunatoare si chimval zanganitor." (1 Corinteni 13:1)

Astfel, fara iubire nu suntem in stare sa ducem la indeplinire cele trei virtuti teologice enumerate in 1 Corinteni 13:13 din care, spune Sf. Pavel, iubirea este cea mai mare, pe langa credinta si nadejde. Putem realiza alte lucruri, apreciate de altii, cum ar fi cunoasterea limbii oamenilor si a ingerilor, insa fara iubire ne putem asemana cu "arama sunatoare si chimvalul zanganitor". Mai bine spus, fara iubire nu mai putem fi considerate fiinte, ci simple obiecte, fara suflet, fara sentimente. Comparatia cu un instrument muzical folosit in vremuri apuse de razboinici aflati in atac pentru a amplifica zgomotul nu face altceva decat sa sublinieze ideea de goliciune, de lipsa de esenta a unei fiinte incapabile sa iubeasca.

Chiar daca ar avea darul profetiei si ar fi in stare sa mute muntii din loc, fara iubire omul nu este nimic: "Si de-as avea darul profetiei si de-as cunoaste toate tainele si toata stiinta si de-as avea credinta toata sa pot muta si muntii, dar daca n-am iubire, nimic nu sunt."(1 Corinteni 13:2) Prin darul profetiei, Sf. Pavel vorbeste despre darul dat oamenilor de catre Dumnezeu pentru a-I marturisi si propovadui cuvantul, dar care de altfel coexista cu iubirea fata de El, fara de care nu ar fi posibila invatarea si explicarea cuvantului Lui.

Versetul 3 din cap.13 1 Corinteni ne face sa intelegem faptul ca daca am imparti averile toate si chiar daca ne-am arde trupurile, fara iubire, toate acestea sunt in zadar: "Si toate averile mele de le-as imparti si trupul meu de mi l-as da sa-l arda, dar daca n-am iubire, nimic nu-mi foloseste."(1 Corinteni 13:3)

Degeaba impartim averile cu nevoiasii, vrand de fapt sa dovedim ca suntem buni crestini, daca toate acestea sunt infaptuite fara iubire, e ca si cum nu am face nimic. Biblia spune sa ajutam pe cei saraci, insa nu trebuie sa facem acest lucru ca o simpla executare a unui ordin, trebuie sa o facem din suflet, doar asa va fi primit darul nostru de catre Dumnezeu.

De asemeni, nici macar sacrificarea trupului nu ar insemna nimic daca nu ar fi dublata de iubire.

Aceste trei versete nu vor decat sa ne invete ca orice incercare a noastra de a ne arata iubirea fata de Dumnezeu, daca nu sunt insotite de sentiment, de suflet, sunt doar niste acte mecanice, lipsite de esenta.

In versetele 4-7 ale aceluiasi capitol din 1 Corinteni este definita iubirea in esenta ei:

"Iubirea rabda-ndelung; iubirea se daruie, ea nu invidiaza; ea nu se trufeste, nu se ingamfa; ea nu se poarta cu necuviinta, nu-si cauta pe ale sale, nu se intarata, nu tine-n seama raul, nu se bucura de nedreptate, ci de adevar se bucura; pe toate le sufera, pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" (1 Corinteni 13:4-7)

Toate aceste caracteristici ale iubirii fac din ea un ideal, un "lucru" nepatat, apropiata perfectiunii. Este un ideal, pentru ca toti tanjim dupa ea, iar daca rugaciunile nostre adresate lui Dumnezeu sunt insotite de iubire, alaturi de credinta si speranta, ele vor fi ascultate.

In aceste versete iubirea este definita ca fiind independenta de alte sentimente, care nu cauta raul, deci nu poate fi invinovatita ca a dus la saracirea vreunui om.

Ea nu cauta sa se realizeze cu vreun scop, pentru ca astfel nu s-ar mai chema iubire. Dimpotriva, ea "pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" si noi nu trebuie decat sa gasim acest sentiment in inimile noastre pentru a fi cu adevarat oameni.

"Ca-n parte cunoastem si in parte profetim" (1 Corinteni 13:9) este un verset care nu face decat sa sublinieze ideile anterioare, si anume ca fara iubire, gesturile noastre sunt doar jumatati, nu vor putea forma niciodata un intreg daca nu vor fi alaturate acestui sentiment nobil.

In versetele 11-12 gasim o marturisire a Sf. Pavel, plina de semnificatii:

" Cand eram copil, vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand am devenit barbat, le-am desfiintat pe cele ale copilului. Caci acum vedem prin oglinda, ca-n ghicitura; dar atunci, fata catre fata. Acum cunosc in parte; atunci insa deplin voi cunoaste, asa cum si eu deplin sunt cunoscut." (1 Corintei 13:11-12)

Sf. Pavel incearca sa ne faca sa realizam invataturile dobandite de-a lungul vietii noastre, cum cu timpul vechiul este anulat de nou, si cunostintele noi triumfa asupra celor vechi. Cu cat incercam sa intelegem mai mult, cu atat realizam patrunderea in esenta lucrurilor. Incepem a vedea lucrurile "ca prin oglinda", o reflectie a realitatii, care insa nu ne este suficienta asa cum ni se da, ci incercam sa depasim prin credinta frontierele, incercam sa ne eliberam.

In capitolul 13 din Romani, versetele 9-10 este prezentata iubirea ca implinire a Legii:

" Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti; iubirea nu-i face rau aproapelui, asadar, iubirea e plinirea legii." (Romani 13:9-10)

Trebuie sa demonstram iubire fata de semenii nostri, astfel nu ne vom indeparta de Dumnezeu.

Un alt lucru definitoriu al iubirii este acela ca ea trebuie exprimata la timp, nu trebuie amanata, pentru ca "mantuirea este acum mai aproape de noi decat in clipa cat am crezut" (Romani 12:11-13), ne spune Sf. Pavel. De asemeni, trebuie "sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armura luminii", pentru ca "noaptea e pe sfarsite", "e ceasul sa va treziti din somn".

Aici nu trebuie inteles sensul concret al cuvantului "somn", ci acela de somn fata de credinta, o inchidere a ochilor fata de ceea ce presupune slujirea cuvantului Domnului. Pana nu este prea tarziu, trebuie sa ne deschidem inima catre credinta in Dumnezeu.

Din acest articol concluzionam ca toate gesturile infaptuite de noi sunt doar o parte a intregului. Pentru a forma o unitate, un intreg, trebuie sa adaugam iubire. Legile scrise in Biblie nu sunt doar pentru simpla ducere a lor la un sfarsit, ci pentru a fi facute din inima, pentru a intelege ca fara daruire sufleteasca totul este in zadar. Nu va limitati doar la executarea unor legi ca simpli roboti, aratati ca aveti suflet si urmariti sa lasati o urma pe unde treceti, pentru a fi amintiti cu drag de cei cu care ati intrat in contact.

Prin acest articol vreau sa multumesc sincer tuturor prietenilor mei care m-au ajutat, sa le spun ca orice ajutor dat de mine catre ei a fost facut cu iubire, nu prefacut, in speranta ca si ei au facut acest lucru fata de mine.

Dumnezeu sa fie cu voi, sa nu-L parasiti niciodata, rugati-va Lui atunci cand aveti nevoie de ceva pentru ca Dumnezeu exista si este milostiv.

Doamne ajuta!

Multumesc sorei Dana care si-a adus contributia pentru publicarea acestui articol.