In Isaia capitolul 30:1 gasim infricosatorul "Vai" care ne avertizeaza de cei ce nu pazesc cuvintele Domnului. Acest "Vai" nu este pus la intamplare ci imprima in mintile noastre, a celor ce citim din Cuvantul Domnului un sentiment de ingrijorare dar in acelasi timp de trezire si reintoarcere la credinta.
"Vai, - zice Domnul - de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!" (Isaia 30:1)
Pentru a evidentia si mai tare aceasta indreptare a sufletelor noastre in nestire spre pierzanie Sfanta Biblie foloseste o comparatie simpla pe care oricine o poate intelege. In aceasta comparatie se folosesc cuvinte simple pentru oameni obisnuiti, din care reiese foarte clar unde ne indreptam si ce patim daca mergem spre pierzanie.
"De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: "Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta, şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri, şi vă sprijiniţi pe ele,
de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă:
îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără nici o milă, şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoţi apă din fântână." (Isaia 30:12-14)
Poporul Lui Israel care formeaza un intreg este comparat cu un vas de pamant care este util in casa omului fara de care nu poti sa te folosesti cu usurinta de cele necesare traiului.
Dar atunci cand poporul lui Israel leapada cuvantul Domnului respectiv atunci cand vasul este spart nu mai este util la nimica si nimeni nu va mai avea nevoie de el.
Nu la intamplare poprul lui Israel este comparat cu un vas de pamant. Acest vas de pamant nu este inzestrat cu ratiune precum oamenii lucru foarte important de remarcat. Acesti oameni care leapada cuvantul lui Dumnezeu sunt ca niste lucruri fara ratiune fara judecata care merg orbi pe drumul spre pierzanie care este mai lat decat drumul spre cunoasterea de adevar.
Ne intoarcem iar la Geneza 2:7 "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." unde observam ca ambele lucruri omul si vasul sunt fabricate din acelasi material: pamant
Din acest verset reiese clar urmatorul lucru: cu toate ca omul este inzestrat cu ratiune adica poate judeca, el merge orb spre pacat. Cand am folosit cuvantul om ma refer de fapt la tot poporul lui Israel.
Care este cocluzia acestei idei de incapatanare prosteasca a noastra si refuzul de a accepta adevarul?
Raspunsul il gasim in Isaia 30:15
"Asa zice Domnul, Sfantul lui Israel:
- Cand te vei intoarce si vei suspina,atunci te vei mantui;
si vei cunoaste unde ai fost
atunci cand iti puneai nadejdea in cele zadarnice.
Atunci desarta vi s'a facut taria,
dar n'ati vrut sa luati seama"
Esenta acestui verset este urmatoarea: Va fi prea tarziu cand te vei trezii din prostia ta si vei concluziona ca drumul tau spre realizarea ta care era de fapt pierzanie nu a fost decat o pierdere de vreme.
Gasim aicea daca vreti un fel de "fata Morgana" spre care mergem nestiutori fara sa ascultam cuvintele Domnului care incearca sa ne ajute si sa ne indrepte pasii, dar in incapatanarea noastra continuam sa mergem irationali ca niste simple obiecte( vasul de pamant) spre nimic spre minciuna.
Dupa toate aceste incapatanari ale omului de a deschide ochii mintii spre Calea Adevarului Dumnezeu il va ajuta pentru ca este milostiv.
"Si cu toate ca Domnul va va da paine necazului
si apa zgarcita
cei ce te fac sa ratacesti nu se vor mai apropia de tine
pentru ca ochii tai ii vor vedea pe cei ce te fac sa ratacesti
si urechile tale vor auzi civintele celor ce te-au indemnat la ratacire,
alor celor ce zic:"Aceasta e calea'
pe ea sa mergem, fie la dreapta, fie la stanga..."
iar tu vei ridica idolii suflati cu argint
si suflati cu aur
si-i vei zdrobi facandu-i pulbere
si-i vei arunca asa cum se arunca apa unei femei la scurgere
si ca pe o scarnavie ii vei lepada."(Isaia 30: 21-22)
Chiar daca de la Dumnezeu ai mai putin dar exact ce-ti trebuie, iar altii ti-au promis bogatii si protectie incat ai fost orbit de ele urmandu-i si uitandu-L pe Domnul prin incapatanarea ta, Dumnezeu fiindca este milostiv te va ierta si-ti va deschide ochii incat sa poti vedea si sa poti auzi pe cei ce te pacalesc sa mergi pe calea pacatului. Deci pentru inca o data Dumnezeu este alaturi de noi la nevoie, nu ne paraseste la necaz, ne ajuta sa pasim si sa ne mentinem pasii pe calea cea dreapta.
Iarasi idolii facuti de mana omenesca se dovedesc a fi fara rost incat vom renunta la ei chiar ii vom zdrobi si-i vom lepada ca pe o scarnavie ca Dumnezeu ne-a deschis ochii si acuma putem vedea lucrurile dupa perdeaua cea falsa.
Concluzie:
Sa nu fim doar finte materiale fara ratiune ca niste vase de pamant si sa ne lasam pacaliti de iluzii frumoase care se dovedesc a fi false ducandu-ne la pierzanie, sa avem credinta in Dumnezeu si sa-L urmam pe calea cea dreapta, Calea Adevarului.
Doamne ajuta!
duminică, 28 septembrie 2008
vineri, 26 septembrie 2008
inundatii, dezastre, familii zbuciumate
In ultima vreme mai multe colturi locuite ale Pamantului au fost distruse/ devastate de una din fortele naturii si anume inundatiile.
Am vazut la televizor si am ascultat le radio deasemenea, oameni care aveau fetele speriate sau glasurile murmuritoare care se intrebau cu ce au gresit de au pierdut toata agoniseala de o viata si nu mai au nimica.
Cea mai deasa intrebare pe care acestia o puneau retoric a fost, este si va fi: “Oare cu ce am gresit in fata lui Dumnezeu de meritam asta?
Intr-adevar trebuie sa recunosc ca imi era mila de acesti oameni si apreciez, Dumnezeu sa-I ajute pe cei care le ofera ajutor.
Nu la intamplare sau din greseala am folosit trecutul “imi era mila”.
Am incercat sa nu caut sau sa dau vina pe cineva pentru aceste dezastre si mi-am pus intrebarea dintr-un spatiu neutru dintre uman si divin si am fost luminat de Duhul Sfant si am primit raspunsul pe care vreau sa vi-l marturisesc si voua:
E bine sau rau ceea ce se intampla?
As vrea sa ne amintim de cartea Iov din Sfanta Biblie sau daca nu ati citit-o o gasiti pe scurt pe blogul meu.
Sa ne amintim ca Iov a fost un om foarte credincios care urma cu sfintenie calea Domnului si peste care au cazut o serie de necazuri acesta trecand peste ele numai cu credinta lui adevarata fata de Dumnezeu apoi a fost resplatit
“Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)
Deci daca am fost distrusi de forta naturii sa nu ne pierdem credinta in Dumnezeu oricat de tare ne-ar durea. Dumnezeu vrea sa vada asta daca noi i-am slujit pentru bogatia pe care ne-a dat-o ori L-am urmat pentru ca noi l-am iubit si nu o iubire umana ci o iubire divina fara margini.
Poate altii nu aveau mare lucru si erau foarte credinciosi incat L-au condamnat pe El ca le-a luat din putinul pe care il aveau si la altii care aveau mai mult nu.
Dumnezeu asta vrea sa vada din partea nostra, credinta pura pentru ca toate ce le-am strans pe Pamant e nimica in Rai.
Singura nostra moneda universala nemateriala pe care o castigam si o adunam in intreaga nostra viata de muritori in Ceruri este realizata prin rugaciune neincetata, prin care trebuie sa-I multumim si deasemenea sa-I cerem, pentru ca El este un Dumnezeu milostiv si iubitor de oameni.
Deci in zadar vom strange averi pe Pamant pe care apoi sa le pierdem si sa regretam in Ceruri ca ne-am irosit viata pentru a agonisii averi si am uitat de Dumnezeul nostru care ne-a creat si ca am uitat ca viata noastra de fapt este destul si pentru ea trebuie sa-I multumim neincetat Lui.
Deci sa nu uitam fratilor de toate religiile increzatori in Bunul Dumnezeu ca singura valuta acceptata in Ceruri este credinta si respectarea Legii lui Dumnezeu pe care trebuie sa incepem daca nu am facut-o deja pana nu este prea tarziu sa o castigam prin rugaciune.
Pentru toti cei care au fost afectati de dezastre Fratele Ciprian va trimite mesajul de la Duhul Sfant ca ati fost supusi la un test la care foarte usor puteti pica sau tot la fel de simplu puteti sa-l treceti dar numai cu credinta in Dumnezeu.
Acest test nu trebuie considerat unul greu deoarece nu trebuie sa uitam nicio clipa sacrificial pe care L-a facut Isis Hristos rastignindu-se pentru pacatele noastre.
Deci in fapt si prin urmare ce ati pierdut?
Lucruri materiale adica nimica.
Dar ce puteti pierde in momentul asta?
Puteti pierde iubirea lui Dumnezeu care este foarte importanta si face parte din moneda universala real- divin de care v-am vorbit.
Pentru cei afectati de dezastre tin sa va dezvalui ca acuma voi trebuie sa-I multumiti lui Dumnezeu pentru tot sis a fiti multumiti ca ati fost alesi sa “participati la acest concurs”daca il putem numi as ape care sper sa-l treceti ca puternicul,neprihanitul si dreptul Iov.
Doamne ajuta!
Am vazut la televizor si am ascultat le radio deasemenea, oameni care aveau fetele speriate sau glasurile murmuritoare care se intrebau cu ce au gresit de au pierdut toata agoniseala de o viata si nu mai au nimica.
Cea mai deasa intrebare pe care acestia o puneau retoric a fost, este si va fi: “Oare cu ce am gresit in fata lui Dumnezeu de meritam asta?
Intr-adevar trebuie sa recunosc ca imi era mila de acesti oameni si apreciez, Dumnezeu sa-I ajute pe cei care le ofera ajutor.
Nu la intamplare sau din greseala am folosit trecutul “imi era mila”.
Am incercat sa nu caut sau sa dau vina pe cineva pentru aceste dezastre si mi-am pus intrebarea dintr-un spatiu neutru dintre uman si divin si am fost luminat de Duhul Sfant si am primit raspunsul pe care vreau sa vi-l marturisesc si voua:
E bine sau rau ceea ce se intampla?
As vrea sa ne amintim de cartea Iov din Sfanta Biblie sau daca nu ati citit-o o gasiti pe scurt pe blogul meu.
Sa ne amintim ca Iov a fost un om foarte credincios care urma cu sfintenie calea Domnului si peste care au cazut o serie de necazuri acesta trecand peste ele numai cu credinta lui adevarata fata de Dumnezeu apoi a fost resplatit
“Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)
Deci daca am fost distrusi de forta naturii sa nu ne pierdem credinta in Dumnezeu oricat de tare ne-ar durea. Dumnezeu vrea sa vada asta daca noi i-am slujit pentru bogatia pe care ne-a dat-o ori L-am urmat pentru ca noi l-am iubit si nu o iubire umana ci o iubire divina fara margini.
Poate altii nu aveau mare lucru si erau foarte credinciosi incat L-au condamnat pe El ca le-a luat din putinul pe care il aveau si la altii care aveau mai mult nu.
Dumnezeu asta vrea sa vada din partea nostra, credinta pura pentru ca toate ce le-am strans pe Pamant e nimica in Rai.
Singura nostra moneda universala nemateriala pe care o castigam si o adunam in intreaga nostra viata de muritori in Ceruri este realizata prin rugaciune neincetata, prin care trebuie sa-I multumim si deasemenea sa-I cerem, pentru ca El este un Dumnezeu milostiv si iubitor de oameni.
Deci in zadar vom strange averi pe Pamant pe care apoi sa le pierdem si sa regretam in Ceruri ca ne-am irosit viata pentru a agonisii averi si am uitat de Dumnezeul nostru care ne-a creat si ca am uitat ca viata noastra de fapt este destul si pentru ea trebuie sa-I multumim neincetat Lui.
Deci sa nu uitam fratilor de toate religiile increzatori in Bunul Dumnezeu ca singura valuta acceptata in Ceruri este credinta si respectarea Legii lui Dumnezeu pe care trebuie sa incepem daca nu am facut-o deja pana nu este prea tarziu sa o castigam prin rugaciune.
Pentru toti cei care au fost afectati de dezastre Fratele Ciprian va trimite mesajul de la Duhul Sfant ca ati fost supusi la un test la care foarte usor puteti pica sau tot la fel de simplu puteti sa-l treceti dar numai cu credinta in Dumnezeu.
Acest test nu trebuie considerat unul greu deoarece nu trebuie sa uitam nicio clipa sacrificial pe care L-a facut Isis Hristos rastignindu-se pentru pacatele noastre.
Deci in fapt si prin urmare ce ati pierdut?
Lucruri materiale adica nimica.
Dar ce puteti pierde in momentul asta?
Puteti pierde iubirea lui Dumnezeu care este foarte importanta si face parte din moneda universala real- divin de care v-am vorbit.
Pentru cei afectati de dezastre tin sa va dezvalui ca acuma voi trebuie sa-I multumiti lui Dumnezeu pentru tot sis a fiti multumiti ca ati fost alesi sa “participati la acest concurs”daca il putem numi as ape care sper sa-l treceti ca puternicul,neprihanitul si dreptul Iov.
Doamne ajuta!
miercuri, 2 iulie 2008
Profetia lui Isaia. cap 1-4
In capitolul 2:6 Isaia pomeneste despre "copii straini".
Dar cine sunt acesti copii straini?
Acesti copii straini sunt rezultatul casatoriei poporului ales de Dumnezeu, Ierusalim, cu alte popoare, lucrul interzis prin lege si aceasta pentru a preveni introducerea de idoli in poporul lui Dumnezeu.
Haideti sa vedem unde este interzisa prin lege casatoria cu alte popoare.
Gasim aceasta interzicere de a se cupla cu alte popoare in Deuteronomul 7:3-4 care spune asa:
"Sa nu te incuscresti cu ei:pe fiica ta sa n'o dai dupa fiul lui, iar pe fiica lui sa nu o ieipentru feciorul tau,
ca aceasta il va face pe fiul tau sa se'departeze de Mine si sa slujeasca altor dumnezei;atunci se va aprinde mania Domnului asupra voastra si degrab te va pierde"(Deuteronomul 7:3-4)
Isaia profeteste ca multi vor incalca aceasta porunca/lege fiindca se vor cupla cu alte neamuri care aveau falsi idoli si vor incepe si ei sa se inchine lor, lucrul neplacut in fata lui Dumnezeu care de multe ori a dovedit si va dovedi ca El este singurul Dumnezeu adevarat, si de aicea observam iarasi incapatanarea omeneasca de a nu urma calea cea dreapta, cea a lui Dumnezeu.
Omul va fi umilit fiindca se va dovedi ca toti idolii facuti de mana lui, la care se inchina se dovedesc a fi nepunticiosi in fata adevaratului Dumnezeu.
"Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
De aceea cei mici vor fi coborâţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.
Intră în stânci, şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!
Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. (Isaia 2:8-11)
As vrea sa pot spune ca in capitolul 2 versetele 12-18 este o comparatie, dar de fapt asta este si ideea ca nici Isaia nu o poate compara cu nimica, deoarece noi ne limitam doar la ce vede ochiul omenesc, de aceea el incearca sa ne faca sa intelegem cat de inalta si importanta va fi ziua cand Dumnezeu se va inalta, si va folosi niste asemanari pentru ca noi sa intelegem. De fapt intensitatea acestei actiuni este mult mai mare, de neimaginat, Isaia stie acest lucru dar, el nu ne poate descrie pentru ca noi nu am reusit sa depasim limitele realului.
"Ca ziua Domnului Atottiitorului va fi mai presus de cel mandru si de cel semet
si mai presus de cel inalt si de cel trufas, iar ei vor fi umiliti;
si mai presus de tot cedrul Libanului,
de cel ce este inalt si de cel ce este trufas,
si mai presus de tot stejarul Vasanului
si mai presus de tot muntele inalt
si mai presus de tot dealul inalt
si mai presus de orice turn inalt
si mai presus de tot zidul inalt
si mai presus de orice corabie de pe mare
si mai presus de toata privelistea navelor frumoase
Si tot omul va fi umilit
si trufia oamenilor va cadea la pamant, si numai Domnul in ziua aceea Se va inalta si ei isi vor ascunde toti [idolii] facuti de mana lor"(Isaia 2:12-18)
Iarasi oamenii observa prostia lor si incearca sa-si repare gresalele, dar este prea tarziu,vazand ca de fapt idolii facuti de ei la care acestia se inchinau sunt nepunticiosi in fata adevaratului Dumnezeu:
"În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci;
şi vor intra în găurile stâncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul."(Isaia 2:20-21)
Concluzia
"Lasati-va deci de un astfel de om care nu-i altceva decat o suflare in nari"(Isaia 2:22)
Dar cine sunt acesti copii straini?
Acesti copii straini sunt rezultatul casatoriei poporului ales de Dumnezeu, Ierusalim, cu alte popoare, lucrul interzis prin lege si aceasta pentru a preveni introducerea de idoli in poporul lui Dumnezeu.
Haideti sa vedem unde este interzisa prin lege casatoria cu alte popoare.
Gasim aceasta interzicere de a se cupla cu alte popoare in Deuteronomul 7:3-4 care spune asa:
"Sa nu te incuscresti cu ei:pe fiica ta sa n'o dai dupa fiul lui, iar pe fiica lui sa nu o ieipentru feciorul tau,
ca aceasta il va face pe fiul tau sa se'departeze de Mine si sa slujeasca altor dumnezei;atunci se va aprinde mania Domnului asupra voastra si degrab te va pierde"(Deuteronomul 7:3-4)
Isaia profeteste ca multi vor incalca aceasta porunca/lege fiindca se vor cupla cu alte neamuri care aveau falsi idoli si vor incepe si ei sa se inchine lor, lucrul neplacut in fata lui Dumnezeu care de multe ori a dovedit si va dovedi ca El este singurul Dumnezeu adevarat, si de aicea observam iarasi incapatanarea omeneasca de a nu urma calea cea dreapta, cea a lui Dumnezeu.
Omul va fi umilit fiindca se va dovedi ca toti idolii facuti de mana lui, la care se inchina se dovedesc a fi nepunticiosi in fata adevaratului Dumnezeu.
"Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
De aceea cei mici vor fi coborâţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.
Intră în stânci, şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!
Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. (Isaia 2:8-11)
As vrea sa pot spune ca in capitolul 2 versetele 12-18 este o comparatie, dar de fapt asta este si ideea ca nici Isaia nu o poate compara cu nimica, deoarece noi ne limitam doar la ce vede ochiul omenesc, de aceea el incearca sa ne faca sa intelegem cat de inalta si importanta va fi ziua cand Dumnezeu se va inalta, si va folosi niste asemanari pentru ca noi sa intelegem. De fapt intensitatea acestei actiuni este mult mai mare, de neimaginat, Isaia stie acest lucru dar, el nu ne poate descrie pentru ca noi nu am reusit sa depasim limitele realului.
"Ca ziua Domnului Atottiitorului va fi mai presus de cel mandru si de cel semet
si mai presus de cel inalt si de cel trufas, iar ei vor fi umiliti;
si mai presus de tot cedrul Libanului,
de cel ce este inalt si de cel ce este trufas,
si mai presus de tot stejarul Vasanului
si mai presus de tot muntele inalt
si mai presus de tot dealul inalt
si mai presus de orice turn inalt
si mai presus de tot zidul inalt
si mai presus de orice corabie de pe mare
si mai presus de toata privelistea navelor frumoase
Si tot omul va fi umilit
si trufia oamenilor va cadea la pamant, si numai Domnul in ziua aceea Se va inalta si ei isi vor ascunde toti [idolii] facuti de mana lor"(Isaia 2:12-18)
Iarasi oamenii observa prostia lor si incearca sa-si repare gresalele, dar este prea tarziu,vazand ca de fapt idolii facuti de ei la care acestia se inchinau sunt nepunticiosi in fata adevaratului Dumnezeu:
"În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci;
şi vor intra în găurile stâncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul."(Isaia 2:20-21)
Concluzia
"Lasati-va deci de un astfel de om care nu-i altceva decat o suflare in nari"(Isaia 2:22)
luni, 16 iunie 2008
Proverbe si invataturi.
As incepe cu cuvintele Ecleziastului care a fost: fiul lui David, împăratul Ierusalimului. “ (Ecleziastul 1:1), pentru a arata si explica importanta proverbelor pe care le gasim in Biblie, in sensul ca este uimitor ca acestea au fost scrise din vremuri stravechi si sunt valabile si in zilele noastre si sunt sigur ca vor fi valabile si in viitor. Acestea trebuie citite si nu numai. Ele trebuie si aplicate in viata pe care o ducem pe acest Pamant.
Acest capitol fascinant din Biblie mai este numit si “Pildele sau proverbele lui Solomon” , fiul lui David, împăratul lui Israel, (Proverbe 1:1)
Acesta le-a scris pentru: “pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;”(Proverbe 1:2)
Daca ne amintim ca Solomon fiul lui David nu a cerut de la Dumnezeu decat intelepciune, deoarece cu intelepciune le poti rezolva pe toate. El incearca sa ne impartaseasca din invataturile lui iar noi nu trebuie decat sa punem cuvintele lui la inimile noastre ca sunt pentru binele nostru.
De ce spun ca aceste proverbe sunt umitoare, fiindca cum ne da de inteles si Ecleziastul , istoria se repeta. Spune el:
“Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. (Ecleziastul 1:9)
“Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Ecleziastul 3:15)
Acesta afirma cu ferma convingere ca nu mai exista nimica nou : “Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!" de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. “(Ecleziastul 1:10)
Si acuma sa luam aminte la proverbele lui Solomon!
Despre viata.
Acesta ne spune ca cel mai bine e sa bem apa din fantana proprie. Aceasta expresie e cu sens figurat, adica acesta afirma ca cel mai bine e sa incercam sa ne limitam la bunurile noastre proprii, nicidecum a altora, fie ca bunurile noastre sunt putine sau modeste. El ne transmite mesajul ca oricat de putine ar fi aceste bunuri, ele sunt ale noastre asa ca nimeni nu ne va cere socoteala pentru cele consummate.
“Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău.
Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.
Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale”(Proverbe 5:15-18)
La versetul de deasupra raspunsul il gasim aici:
Şi dacă întrebaţi: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! (Maleahi 2:14)
As vrea sa reformulez, in cuvintele mele pe intelesul tuturora versetul de mai sus: Nu iti este de ajuns ce ai deja? Sau vrei sa ai asa de mult incat sa dea pe din laturi si de obicei asta vrem, sa avem cat mai mult chiar daca nu folosim.
“Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!
Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură.” (Proverbe 16:16-17)
Poate ne-am izbit de multe ori de idea ce rezulta din aceste doua versete, in sensul ca poate am fost vreodata in casa unui bogat care desigur are pe masa mai multe bunatati decat unul sarac, si la prima vedere ochiul ne da senzatia de bucurie, implinire cand vedem ce bogata este masa, dar sufletul, nu, pentru ca nu ne tihneste acea masa. Sa nu uitam ca ochiul este doar o parte a corpului care ne transmite informatia falsa de belsug pe masa. Spun asta pentru ca de multe ori suntem atrasi de ce vede ochiul si nu vedem de fapt esenta.
Nicioadata nu trebuie sa spunem: ”ce de bunatati”, pentru ca deja am pacatui, deoarece cadem in pacatul invocat de Dumnezeu “lacomia pantecului”. De fapt nu noi vrem acele bunatati ci ochiul transmite informatia corpului si stomacul cere, cu toate ca poate nu vedem de fapt ce este ascuns in spatele acelor bunatati. Doar cu o credinta puternica putem san e abtinem si sa analizam intai aparentele si sa vedem cu ce scop sunt acolo.
“Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” (Proverbe 17:1)
Ideea este aceeasi ca si cea de sus. Ce preferam? Mancare multa cu cearta? Sau putina si in pace si sa ne tihneasca.
Ideea care vrea sa o transmita aceste versete este una simpla: Sa nu ne lasam inselati de ceea ce vede ochiul, si sa ne multumim cu ce avem, si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ce si cat avem.
Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură. (Proverbe 15:17)
Nevasta galcevitoare.
“Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare”. (Proverbe 21:9)
Ideea ca atunci cand ne alegem o sotie cu care vrem sa traim si sa ne intemeiem o familie, trebuie sa deschidem bine ochii, si sa nu fim atrasi de o situatie materiala mai buna a ei, pentru ca nu o sa avem liniste daca nu exista dragoste. Si urmeaza cateva trimiteri care ne va face sa intelegem mai bine idea.
”Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă”. (Pv 21:19)
“Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură într-una.” (Pv 19:13)
“O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.” (Pv 27:15)
Prin aceasta comparatie de mai sus, nevasta galcevitoare si picatura care cade neincetat pe streasina, Solomon incearca sa ne introduca in acel peisaj suparator si enervant, si sa ne imaginam cum ar fi daca am fi noi acolo. Imaginati-va zgomotul enervant, suparator care l-ar face picatura de apa care cade pe o streasina continnu.
“Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.” (Pv 21:19)
Cand savarsim un pacat.
Dacă zici: "Ah! n-am ştiut!"... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Pv 24:12)
Nu este o scuza sa spunem dupa ce am savarsit un pacat: “Ah! n-am ştiut!" deoarece unele greseli fiind savarsite nu mai pot fi reparate. Sau degeaba gresim si speram ca nimeni nu ne-a vazut. Adevarat poate ca nimeni nu ne-a vazut cand am produs greseala si aici ma refer la nimeni om, dar oare nu este cineva acolo sus care vegheaza peste noi? Oare nu este El acela care ne v-a judeca?
“Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.”(Pv 21:2)
Poate noi zicem: “-ah, nu este grav ce am facut”. Dar cine suntem noi sa zicem asta? Avem noi puterea sa spunem asta?
Nu!
Dumnezeu da omului dupa faptele lui.
”El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.”(Iov 34:11)
Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa faptele lui.
“A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.”(Ps 62:12)
Dumnezeu vegheaza continuu peste noi.
“Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.”(Ier 32:19)
De multe ori refuzam sa recunoastem ca am produs un pacat.
“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”(Rom 2:5-6)
Dumnezeu are un mesaj fix pentru cei ce pacatuiesc:
“Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima": şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.” (Apoc 2:23)
El ne atentioneaza ca in curand va veni si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Asa ca noi nu trebuie sa pierdem timpul si daca nu am facut-o pana acuma, trebuie sa ne indreptam, sa reparam ce am facut rau, sa ne pocaim cu sensul de a ne recunoaste greselile.
“Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”(Apoc 22:12)
Acest capitol fascinant din Biblie mai este numit si “Pildele sau proverbele lui Solomon” , fiul lui David, împăratul lui Israel, (Proverbe 1:1)
Acesta le-a scris pentru: “pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;”(Proverbe 1:2)
Daca ne amintim ca Solomon fiul lui David nu a cerut de la Dumnezeu decat intelepciune, deoarece cu intelepciune le poti rezolva pe toate. El incearca sa ne impartaseasca din invataturile lui iar noi nu trebuie decat sa punem cuvintele lui la inimile noastre ca sunt pentru binele nostru.
De ce spun ca aceste proverbe sunt umitoare, fiindca cum ne da de inteles si Ecleziastul , istoria se repeta. Spune el:
“Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. (Ecleziastul 1:9)
“Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Ecleziastul 3:15)
Acesta afirma cu ferma convingere ca nu mai exista nimica nou : “Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!" de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. “(Ecleziastul 1:10)
Si acuma sa luam aminte la proverbele lui Solomon!
Despre viata.
Acesta ne spune ca cel mai bine e sa bem apa din fantana proprie. Aceasta expresie e cu sens figurat, adica acesta afirma ca cel mai bine e sa incercam sa ne limitam la bunurile noastre proprii, nicidecum a altora, fie ca bunurile noastre sunt putine sau modeste. El ne transmite mesajul ca oricat de putine ar fi aceste bunuri, ele sunt ale noastre asa ca nimeni nu ne va cere socoteala pentru cele consummate.
“Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău.
Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.
Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale”(Proverbe 5:15-18)
La versetul de deasupra raspunsul il gasim aici:
Şi dacă întrebaţi: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! (Maleahi 2:14)
As vrea sa reformulez, in cuvintele mele pe intelesul tuturora versetul de mai sus: Nu iti este de ajuns ce ai deja? Sau vrei sa ai asa de mult incat sa dea pe din laturi si de obicei asta vrem, sa avem cat mai mult chiar daca nu folosim.
“Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!
Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură.” (Proverbe 16:16-17)
Poate ne-am izbit de multe ori de idea ce rezulta din aceste doua versete, in sensul ca poate am fost vreodata in casa unui bogat care desigur are pe masa mai multe bunatati decat unul sarac, si la prima vedere ochiul ne da senzatia de bucurie, implinire cand vedem ce bogata este masa, dar sufletul, nu, pentru ca nu ne tihneste acea masa. Sa nu uitam ca ochiul este doar o parte a corpului care ne transmite informatia falsa de belsug pe masa. Spun asta pentru ca de multe ori suntem atrasi de ce vede ochiul si nu vedem de fapt esenta.
Nicioadata nu trebuie sa spunem: ”ce de bunatati”, pentru ca deja am pacatui, deoarece cadem in pacatul invocat de Dumnezeu “lacomia pantecului”. De fapt nu noi vrem acele bunatati ci ochiul transmite informatia corpului si stomacul cere, cu toate ca poate nu vedem de fapt ce este ascuns in spatele acelor bunatati. Doar cu o credinta puternica putem san e abtinem si sa analizam intai aparentele si sa vedem cu ce scop sunt acolo.
“Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” (Proverbe 17:1)
Ideea este aceeasi ca si cea de sus. Ce preferam? Mancare multa cu cearta? Sau putina si in pace si sa ne tihneasca.
Ideea care vrea sa o transmita aceste versete este una simpla: Sa nu ne lasam inselati de ceea ce vede ochiul, si sa ne multumim cu ce avem, si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ce si cat avem.
Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură. (Proverbe 15:17)
Nevasta galcevitoare.
“Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare”. (Proverbe 21:9)
Ideea ca atunci cand ne alegem o sotie cu care vrem sa traim si sa ne intemeiem o familie, trebuie sa deschidem bine ochii, si sa nu fim atrasi de o situatie materiala mai buna a ei, pentru ca nu o sa avem liniste daca nu exista dragoste. Si urmeaza cateva trimiteri care ne va face sa intelegem mai bine idea.
”Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă”. (Pv 21:19)
“Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură într-una.” (Pv 19:13)
“O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.” (Pv 27:15)
Prin aceasta comparatie de mai sus, nevasta galcevitoare si picatura care cade neincetat pe streasina, Solomon incearca sa ne introduca in acel peisaj suparator si enervant, si sa ne imaginam cum ar fi daca am fi noi acolo. Imaginati-va zgomotul enervant, suparator care l-ar face picatura de apa care cade pe o streasina continnu.
“Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.” (Pv 21:19)
Cand savarsim un pacat.
Dacă zici: "Ah! n-am ştiut!"... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Pv 24:12)
Nu este o scuza sa spunem dupa ce am savarsit un pacat: “Ah! n-am ştiut!" deoarece unele greseli fiind savarsite nu mai pot fi reparate. Sau degeaba gresim si speram ca nimeni nu ne-a vazut. Adevarat poate ca nimeni nu ne-a vazut cand am produs greseala si aici ma refer la nimeni om, dar oare nu este cineva acolo sus care vegheaza peste noi? Oare nu este El acela care ne v-a judeca?
“Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.”(Pv 21:2)
Poate noi zicem: “-ah, nu este grav ce am facut”. Dar cine suntem noi sa zicem asta? Avem noi puterea sa spunem asta?
Nu!
Dumnezeu da omului dupa faptele lui.
”El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.”(Iov 34:11)
Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa faptele lui.
“A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.”(Ps 62:12)
Dumnezeu vegheaza continuu peste noi.
“Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.”(Ier 32:19)
De multe ori refuzam sa recunoastem ca am produs un pacat.
“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”(Rom 2:5-6)
Dumnezeu are un mesaj fix pentru cei ce pacatuiesc:
“Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima": şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.” (Apoc 2:23)
El ne atentioneaza ca in curand va veni si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Asa ca noi nu trebuie sa pierdem timpul si daca nu am facut-o pana acuma, trebuie sa ne indreptam, sa reparam ce am facut rau, sa ne pocaim cu sensul de a ne recunoaste greselile.
“Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”(Apoc 22:12)
vineri, 6 iunie 2008
Cum trebuie sa-l vedem pe Dumnezeu, si cine este El?
Cum trebuie sa-l vedem pe Dumnezeu, si cine este El?
Pe Dumnezeu trebuie sa-l consideram ca fiind “cel mai bun prieten al nostru”, cel mai de incredere, care este totdeauna alaturi de noi. Lui ne putem confesa, impartasi secretele noastre, trebuie sa stam de vorba cu El, dar pentru asta trebuie sa-L primim in sufletele noastre cu inima deschisa.
Chiar daca Dumnezeu s-a razbunat de multe ori pe poporul lui Israel pentru ca ei I-au nesocotit legile, observam ca El este milostiv si i-a iertat de fiecare data. Multe exemple de nesocotiri ale oamenilor in fata legilor lui Dumnezeu le gasim in cartea Exodul. Spun asta pentru ca daca vom citi biblia multi dintre noi ne vom face o imagine falsa despre Domnul Dumnezeul nostru, ca fiind unul razbunator, unul strict. Dar nu asta este mesajul bibliei.
Biblia incearca sa ne faca sa-l primim in sufletele noastre pe Dumnezeu, si sa-l cosideram cel mai de nadejde prieten care sigur la greu sau necaz nu ne va parasi, din contra, El ne va ajuta.
Sa nu uitam, ca Domnul cand a creat Pamantul erau doar Ei: Cuvantul, Dumnezeu si Sfantul Duh.
“Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”(Geneza 1:2)
“Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;” (Geneza 1:26)
Noi daca vreti ne putem considera ca niste musafiri in Casa Domnului, niste oaspeti in “ograda” cuiva care ne-a primit cu bratele deschise, ne-a oferit toate ce ne sunt necesare traiului (mancare, adapost), si pe langa astea ne-a oferit intelepciune ca sa stim cum sa ne folosim de ele.
“Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.” (Geneza 2:9)
“Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."
Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. “( Geneza 2:18-19)
“I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,
păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor. (Psalm 8:6-8)
Intr-adevar intelepciunea este diferita de la om la om, dar ea nu lipseste, doar ca nu vrem sa o acceptam. Spun asta fiindca daca observam multi oameni sunt priceputi in anumite meserii, din care am sa enumar doar cateva: medicii au harul si intelepciune de la Dumnezeu de a vindeca omul bolnav, pictorii si muzicienii au intelepciune si imaginatie pentru a vedea dincolo de real si a inveseli sufletele oamenilor prin creatiile lor, inventatorii la fel au imaginatie si intelepciune de la Dumnezeu pentru a creea si a ajunge atat de departe.
Credeti ca daca Dumnezeunu n-ar fi vrut sa de-a oamenilor aceasta pricepere, noi muritorii am fi reusit vreodata sa trecem peste aceasta “bariera” pe care noi o numim inspiratie, care nu vine din alta parte decat de la Dumnezeu.
Raspunsul la aceasta intrebare este unul singur: NU.
Spun din nou, ca nu trebuie sa uitam ca noi oamenii suntem niste oaspeti pe acest Pamant care ne nastem, traim, si apoi murim. De aceea de la nastere pana la sfarsitul zilelelor nu trebuie decat sa-I multumim pentru ce a facut si ce va face pentru noi.
Cum arata Dumnezeu?
Greseala noastra a oamenilor este ca noi ne limitam doar la real, adica ce vede ochiul, dar niciodata nu am incercat sa trecem peste aceasta “bariera” care desparte realitatea de imaginatie. Adica, sa ne ducem cu gandul peste aceasta presupusa bariera, si in timpul rugaciunii noastre sa ni-L imaginam pe Dumnezeu in fata noastra, stand de vorba cu noi.
Daca vom reusi sa ajungem sa facem lucrul asta, care nu se poate realiza decat prin exercitiu si rugaciune, observam ca ne putem impartasii Lui mai usor, putem discuta cu El problemele noastre, putem primi raspunsuri potrivite la intrebarile noastre.
De aceea in timpul vietii nu trebuie sa stagnam intr-un punct ci trebuie sa depasim realul,trebuie sa trecem peste toate greutatile, cu ajutorul lui Dumnezeu, care are destula putere sa ne ajute pe toti, numai ca noi nu cerem acest ajutor.
Pe Dumnezeu trebuie sa-l consideram ca fiind “cel mai bun prieten al nostru”, cel mai de incredere, care este totdeauna alaturi de noi. Lui ne putem confesa, impartasi secretele noastre, trebuie sa stam de vorba cu El, dar pentru asta trebuie sa-L primim in sufletele noastre cu inima deschisa.
Chiar daca Dumnezeu s-a razbunat de multe ori pe poporul lui Israel pentru ca ei I-au nesocotit legile, observam ca El este milostiv si i-a iertat de fiecare data. Multe exemple de nesocotiri ale oamenilor in fata legilor lui Dumnezeu le gasim in cartea Exodul. Spun asta pentru ca daca vom citi biblia multi dintre noi ne vom face o imagine falsa despre Domnul Dumnezeul nostru, ca fiind unul razbunator, unul strict. Dar nu asta este mesajul bibliei.
Biblia incearca sa ne faca sa-l primim in sufletele noastre pe Dumnezeu, si sa-l cosideram cel mai de nadejde prieten care sigur la greu sau necaz nu ne va parasi, din contra, El ne va ajuta.
Sa nu uitam, ca Domnul cand a creat Pamantul erau doar Ei: Cuvantul, Dumnezeu si Sfantul Duh.
“Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”(Geneza 1:2)
“Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;” (Geneza 1:26)
Noi daca vreti ne putem considera ca niste musafiri in Casa Domnului, niste oaspeti in “ograda” cuiva care ne-a primit cu bratele deschise, ne-a oferit toate ce ne sunt necesare traiului (mancare, adapost), si pe langa astea ne-a oferit intelepciune ca sa stim cum sa ne folosim de ele.
“Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.” (Geneza 2:9)
“Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."
Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. “( Geneza 2:18-19)
“I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,
păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor. (Psalm 8:6-8)
Intr-adevar intelepciunea este diferita de la om la om, dar ea nu lipseste, doar ca nu vrem sa o acceptam. Spun asta fiindca daca observam multi oameni sunt priceputi in anumite meserii, din care am sa enumar doar cateva: medicii au harul si intelepciune de la Dumnezeu de a vindeca omul bolnav, pictorii si muzicienii au intelepciune si imaginatie pentru a vedea dincolo de real si a inveseli sufletele oamenilor prin creatiile lor, inventatorii la fel au imaginatie si intelepciune de la Dumnezeu pentru a creea si a ajunge atat de departe.
Credeti ca daca Dumnezeunu n-ar fi vrut sa de-a oamenilor aceasta pricepere, noi muritorii am fi reusit vreodata sa trecem peste aceasta “bariera” pe care noi o numim inspiratie, care nu vine din alta parte decat de la Dumnezeu.
Raspunsul la aceasta intrebare este unul singur: NU.
Spun din nou, ca nu trebuie sa uitam ca noi oamenii suntem niste oaspeti pe acest Pamant care ne nastem, traim, si apoi murim. De aceea de la nastere pana la sfarsitul zilelelor nu trebuie decat sa-I multumim pentru ce a facut si ce va face pentru noi.
Cum arata Dumnezeu?
Greseala noastra a oamenilor este ca noi ne limitam doar la real, adica ce vede ochiul, dar niciodata nu am incercat sa trecem peste aceasta “bariera” care desparte realitatea de imaginatie. Adica, sa ne ducem cu gandul peste aceasta presupusa bariera, si in timpul rugaciunii noastre sa ni-L imaginam pe Dumnezeu in fata noastra, stand de vorba cu noi.
Daca vom reusi sa ajungem sa facem lucrul asta, care nu se poate realiza decat prin exercitiu si rugaciune, observam ca ne putem impartasii Lui mai usor, putem discuta cu El problemele noastre, putem primi raspunsuri potrivite la intrebarile noastre.
De aceea in timpul vietii nu trebuie sa stagnam intr-un punct ci trebuie sa depasim realul,trebuie sa trecem peste toate greutatile, cu ajutorul lui Dumnezeu, care are destula putere sa ne ajute pe toti, numai ca noi nu cerem acest ajutor.
miercuri, 28 mai 2008
Cum trebuie sa ne rugam?
Cand ne rugam, toti ne gandim, ni-l imaginam in fata noastra pe Isus, cel pe care-l vedem in icoane, si anume: cu plete, cu barba, etc.
Dar cine este de fapt Isus? Noi trebuie sa intelegem de fapt ca nu este important ce este Isus ca si corp omenesc, ci, cel mai important este ce reprezinta El. Isus reprezinta legatura dintre divinitate si realitate, legatura dintre Dumnezeu si oameni.
Cum trebuie sa ne rugam? Rugaciunea este foarte importanta, deoarece ne rugam lui Dumnezeu cel care a creat Pamantul cu toate lucrurile care sunt pe el;.
Rugaciunea se poate face intr-un grup organizat de oameni, exemplu casa de rugaciuni (biserica, adunare, etc.), sau pur si simplu acasa impreuna cu familia sau chiar singur, oriunde gasim prilejul de a-I multumi (in masina,la servici, etc.).
Rugaciunea o incepem prin a inlatura pentru moment toate necazurile, supararile, pentru ca in timpul rugaciunii sa nu ne gandim de fapt la problemele noastre si sa spunem rugaciunea ca o poezie de mult stiuta.
Rugaciunea o incepem cu Tatal Nostru pe care il gasim in Biblie la Matei 6:9-13.
"Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
10vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11Pâinea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mâine.) dă-ne-o nouă astăzi;
12şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.
13şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Apoi urmeaza cea de-a doua rugaciune, formata din doua parti, cea pentru multumire si cea prin care ii cerem lui Dumnezeu ce avem nevoie:
A. Doamne tie iti multumesc pentru: aici trebuie sa-I multumim pentru ce a facut pentru noi si ce va face pentru noi, pentru ca daca ne aducem aminte ca Isus inainte de a-l invia pe Lazar, i-a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta:
“Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.”(Ioan 11:41)
B. Doamne te rog sa: aici il vom ruga sa ne ajute in diferitele noastre probleme, pentru ca daca ne aducem iara aminte ce este scris in Marcu 11:23-26
“23Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: “Ridică-te şi aruncă-te în mare", şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
25Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.
26Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
, adica ce vom cere aia ni se va indeplini, numai sa credem cu adevarat in El.”
Sfarsitul, care trebuie sa sune:Iti multumesc Doamne pentru ce ai facut si ce vei face pentru mine, Amin.
Foarte important, ca rugaciunea noastra sa se faca in miros de tamaie care este placut Domnului, pentru ca El sa ne asculte rugaciunea.
“1Să faci apoi un altar pentru arderea tămâiei, şi anume să-l faci din lemn de salcâm “(Exod 30:1)
“7Aaron va arde pe el tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va pregăti candelele(Exod 30-7)
“34Domnul a zis lui Moise: "Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămâie curată, în aceeaşi măsură.
35Cu ele să faci tămâie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfântă.
36S-o pisezi mărunt, şi s-o pui înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, unde Mă voi întâlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfânt.
37Tămâie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s-o priviţi ca sfântă” (Exod 34-37)
By frateleciprian from Chicago, acum si in limba engleza pe www.brotherciprian.blogspot.com
Dar cine este de fapt Isus? Noi trebuie sa intelegem de fapt ca nu este important ce este Isus ca si corp omenesc, ci, cel mai important este ce reprezinta El. Isus reprezinta legatura dintre divinitate si realitate, legatura dintre Dumnezeu si oameni.
Cum trebuie sa ne rugam? Rugaciunea este foarte importanta, deoarece ne rugam lui Dumnezeu cel care a creat Pamantul cu toate lucrurile care sunt pe el;.
Rugaciunea se poate face intr-un grup organizat de oameni, exemplu casa de rugaciuni (biserica, adunare, etc.), sau pur si simplu acasa impreuna cu familia sau chiar singur, oriunde gasim prilejul de a-I multumi (in masina,la servici, etc.).
Rugaciunea o incepem prin a inlatura pentru moment toate necazurile, supararile, pentru ca in timpul rugaciunii sa nu ne gandim de fapt la problemele noastre si sa spunem rugaciunea ca o poezie de mult stiuta.
Rugaciunea o incepem cu Tatal Nostru pe care il gasim in Biblie la Matei 6:9-13.
"Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
10vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11Pâinea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mâine.) dă-ne-o nouă astăzi;
12şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.
13şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Apoi urmeaza cea de-a doua rugaciune, formata din doua parti, cea pentru multumire si cea prin care ii cerem lui Dumnezeu ce avem nevoie:
A. Doamne tie iti multumesc pentru: aici trebuie sa-I multumim pentru ce a facut pentru noi si ce va face pentru noi, pentru ca daca ne aducem aminte ca Isus inainte de a-l invia pe Lazar, i-a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta:
“Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.”(Ioan 11:41)
B. Doamne te rog sa: aici il vom ruga sa ne ajute in diferitele noastre probleme, pentru ca daca ne aducem iara aminte ce este scris in Marcu 11:23-26
“23Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: “Ridică-te şi aruncă-te în mare", şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
25Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.
26Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
, adica ce vom cere aia ni se va indeplini, numai sa credem cu adevarat in El.”
Sfarsitul, care trebuie sa sune:Iti multumesc Doamne pentru ce ai facut si ce vei face pentru mine, Amin.
Foarte important, ca rugaciunea noastra sa se faca in miros de tamaie care este placut Domnului, pentru ca El sa ne asculte rugaciunea.
“1Să faci apoi un altar pentru arderea tămâiei, şi anume să-l faci din lemn de salcâm “(Exod 30:1)
“7Aaron va arde pe el tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va pregăti candelele(Exod 30-7)
“34Domnul a zis lui Moise: "Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămâie curată, în aceeaşi măsură.
35Cu ele să faci tămâie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfântă.
36S-o pisezi mărunt, şi s-o pui înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, unde Mă voi întâlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfânt.
37Tămâie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s-o priviţi ca sfântă” (Exod 34-37)
By frateleciprian from Chicago, acum si in limba engleza pe www.brotherciprian.blogspot.com
marți, 11 martie 2008
Iubirea. Dragostea
Scriu acest articol ca urmare a unei dezvaluiri facute de un bun prieten de-al meu, C. L., care m-a luminat si m-a ajutat sa descopar acest capitol din Biblie, si anume 1 Corinteni 13, in care este prezentata iubirea.
Cu totii folosim cuvantul "iubire", fara sa stim insa care ii este adevaratul si purul sens. Spunem unei persoane "te iubesc" pentru ca trebuie spus, sau pentru ca asa am invatat de la altii ca trebuie sa ne manifestam iubirea, insa putini dintre noi i-am descoperit adevarata esenta.
Nu trebuie sa intelegem gresit ca aceste simple doua cuvinte, care de fapt spun atat de multe, nu ar trebui rostite persoanei pe care o iubesti, insa cand alegi sa faci acest lucru, fa-l din suflet, si nu din obligatie; sau chiar inainte sa te grabesti a le rosti, fa-o sa le simta. Ii dau dreptate unei vechi prietene de-ale mele, M. D., care mi-a zis odata: "iubirea nu se spune, se simte", atunci neintelegand vorbele ei.
De asemenea, dragostea este un sentiment complex, poti spune "te iubesc" unei persoane de acelasi sex cu tine pentru a-ti arata recunostinta si aprecierea fata de ea; poti folosi aceste cuvinte pentru un membru al familiei tale.
Biblia
Sa vedem ce scrie Sf. Pavel in 1 Corinteni cap. 13 despre iubire:
"De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, dar daca n-am iubire facutu-m-am arama sunatoare si chimval zanganitor." (1 Corinteni 13:1)
Astfel, fara iubire nu suntem in stare sa ducem la indeplinire cele trei virtuti teologice enumerate in 1 Corinteni 13:13 din care, spune Sf. Pavel, iubirea este cea mai mare, pe langa credinta si nadejde. Putem realiza alte lucruri, apreciate de altii, cum ar fi cunoasterea limbii oamenilor si a ingerilor, insa fara iubire ne putem asemana cu "arama sunatoare si chimvalul zanganitor". Mai bine spus, fara iubire nu mai putem fi considerate fiinte, ci simple obiecte, fara suflet, fara sentimente. Comparatia cu un instrument muzical folosit in vremuri apuse de razboinici aflati in atac pentru a amplifica zgomotul nu face altceva decat sa sublinieze ideea de goliciune, de lipsa de esenta a unei fiinte incapabile sa iubeasca.
Chiar daca ar avea darul profetiei si ar fi in stare sa mute muntii din loc, fara iubire omul nu este nimic: "Si de-as avea darul profetiei si de-as cunoaste toate tainele si toata stiinta si de-as avea credinta toata sa pot muta si muntii, dar daca n-am iubire, nimic nu sunt."(1 Corinteni 13:2) Prin darul profetiei, Sf. Pavel vorbeste despre darul dat oamenilor de catre Dumnezeu pentru a-I marturisi si propovadui cuvantul, dar care de altfel coexista cu iubirea fata de El, fara de care nu ar fi posibila invatarea si explicarea cuvantului Lui.
Versetul 3 din cap.13 1 Corinteni ne face sa intelegem faptul ca daca am imparti averile toate si chiar daca ne-am arde trupurile, fara iubire, toate acestea sunt in zadar: "Si toate averile mele de le-as imparti si trupul meu de mi l-as da sa-l arda, dar daca n-am iubire, nimic nu-mi foloseste."(1 Corinteni 13:3)
Degeaba impartim averile cu nevoiasii, vrand de fapt sa dovedim ca suntem buni crestini, daca toate acestea sunt infaptuite fara iubire, e ca si cum nu am face nimic. Biblia spune sa ajutam pe cei saraci, insa nu trebuie sa facem acest lucru ca o simpla executare a unui ordin, trebuie sa o facem din suflet, doar asa va fi primit darul nostru de catre Dumnezeu.
De asemeni, nici macar sacrificarea trupului nu ar insemna nimic daca nu ar fi dublata de iubire.
Aceste trei versete nu vor decat sa ne invete ca orice incercare a noastra de a ne arata iubirea fata de Dumnezeu, daca nu sunt insotite de sentiment, de suflet, sunt doar niste acte mecanice, lipsite de esenta.
In versetele 4-7 ale aceluiasi capitol din 1 Corinteni este definita iubirea in esenta ei:
"Iubirea rabda-ndelung; iubirea se daruie, ea nu invidiaza; ea nu se trufeste, nu se ingamfa; ea nu se poarta cu necuviinta, nu-si cauta pe ale sale, nu se intarata, nu tine-n seama raul, nu se bucura de nedreptate, ci de adevar se bucura; pe toate le sufera, pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" (1 Corinteni 13:4-7)
Toate aceste caracteristici ale iubirii fac din ea un ideal, un "lucru" nepatat, apropiata perfectiunii. Este un ideal, pentru ca toti tanjim dupa ea, iar daca rugaciunile nostre adresate lui Dumnezeu sunt insotite de iubire, alaturi de credinta si speranta, ele vor fi ascultate.
In aceste versete iubirea este definita ca fiind independenta de alte sentimente, care nu cauta raul, deci nu poate fi invinovatita ca a dus la saracirea vreunui om.
Ea nu cauta sa se realizeze cu vreun scop, pentru ca astfel nu s-ar mai chema iubire. Dimpotriva, ea "pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" si noi nu trebuie decat sa gasim acest sentiment in inimile noastre pentru a fi cu adevarat oameni.
"Ca-n parte cunoastem si in parte profetim" (1 Corinteni 13:9) este un verset care nu face decat sa sublinieze ideile anterioare, si anume ca fara iubire, gesturile noastre sunt doar jumatati, nu vor putea forma niciodata un intreg daca nu vor fi alaturate acestui sentiment nobil.
In versetele 11-12 gasim o marturisire a Sf. Pavel, plina de semnificatii:
" Cand eram copil, vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand am devenit barbat, le-am desfiintat pe cele ale copilului. Caci acum vedem prin oglinda, ca-n ghicitura; dar atunci, fata catre fata. Acum cunosc in parte; atunci insa deplin voi cunoaste, asa cum si eu deplin sunt cunoscut." (1 Corintei 13:11-12)
Sf. Pavel incearca sa ne faca sa realizam invataturile dobandite de-a lungul vietii noastre, cum cu timpul vechiul este anulat de nou, si cunostintele noi triumfa asupra celor vechi. Cu cat incercam sa intelegem mai mult, cu atat realizam patrunderea in esenta lucrurilor. Incepem a vedea lucrurile "ca prin oglinda", o reflectie a realitatii, care insa nu ne este suficienta asa cum ni se da, ci incercam sa depasim prin credinta frontierele, incercam sa ne eliberam.
In capitolul 13 din Romani, versetele 9-10 este prezentata iubirea ca implinire a Legii:
" Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti; iubirea nu-i face rau aproapelui, asadar, iubirea e plinirea legii." (Romani 13:9-10)
Trebuie sa demonstram iubire fata de semenii nostri, astfel nu ne vom indeparta de Dumnezeu.
Un alt lucru definitoriu al iubirii este acela ca ea trebuie exprimata la timp, nu trebuie amanata, pentru ca "mantuirea este acum mai aproape de noi decat in clipa cat am crezut" (Romani 12:11-13), ne spune Sf. Pavel. De asemeni, trebuie "sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armura luminii", pentru ca "noaptea e pe sfarsite", "e ceasul sa va treziti din somn".
Aici nu trebuie inteles sensul concret al cuvantului "somn", ci acela de somn fata de credinta, o inchidere a ochilor fata de ceea ce presupune slujirea cuvantului Domnului. Pana nu este prea tarziu, trebuie sa ne deschidem inima catre credinta in Dumnezeu.
Din acest articol concluzionam ca toate gesturile infaptuite de noi sunt doar o parte a intregului. Pentru a forma o unitate, un intreg, trebuie sa adaugam iubire. Legile scrise in Biblie nu sunt doar pentru simpla ducere a lor la un sfarsit, ci pentru a fi facute din inima, pentru a intelege ca fara daruire sufleteasca totul este in zadar. Nu va limitati doar la executarea unor legi ca simpli roboti, aratati ca aveti suflet si urmariti sa lasati o urma pe unde treceti, pentru a fi amintiti cu drag de cei cu care ati intrat in contact.
Prin acest articol vreau sa multumesc sincer tuturor prietenilor mei care m-au ajutat, sa le spun ca orice ajutor dat de mine catre ei a fost facut cu iubire, nu prefacut, in speranta ca si ei au facut acest lucru fata de mine.
Dumnezeu sa fie cu voi, sa nu-L parasiti niciodata, rugati-va Lui atunci cand aveti nevoie de ceva pentru ca Dumnezeu exista si este milostiv.
Doamne ajuta!
Multumesc sorei Dana care si-a adus contributia pentru publicarea acestui articol.
Cu totii folosim cuvantul "iubire", fara sa stim insa care ii este adevaratul si purul sens. Spunem unei persoane "te iubesc" pentru ca trebuie spus, sau pentru ca asa am invatat de la altii ca trebuie sa ne manifestam iubirea, insa putini dintre noi i-am descoperit adevarata esenta.
Nu trebuie sa intelegem gresit ca aceste simple doua cuvinte, care de fapt spun atat de multe, nu ar trebui rostite persoanei pe care o iubesti, insa cand alegi sa faci acest lucru, fa-l din suflet, si nu din obligatie; sau chiar inainte sa te grabesti a le rosti, fa-o sa le simta. Ii dau dreptate unei vechi prietene de-ale mele, M. D., care mi-a zis odata: "iubirea nu se spune, se simte", atunci neintelegand vorbele ei.
De asemenea, dragostea este un sentiment complex, poti spune "te iubesc" unei persoane de acelasi sex cu tine pentru a-ti arata recunostinta si aprecierea fata de ea; poti folosi aceste cuvinte pentru un membru al familiei tale.
Biblia
Sa vedem ce scrie Sf. Pavel in 1 Corinteni cap. 13 despre iubire:
"De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, dar daca n-am iubire facutu-m-am arama sunatoare si chimval zanganitor." (1 Corinteni 13:1)
Astfel, fara iubire nu suntem in stare sa ducem la indeplinire cele trei virtuti teologice enumerate in 1 Corinteni 13:13 din care, spune Sf. Pavel, iubirea este cea mai mare, pe langa credinta si nadejde. Putem realiza alte lucruri, apreciate de altii, cum ar fi cunoasterea limbii oamenilor si a ingerilor, insa fara iubire ne putem asemana cu "arama sunatoare si chimvalul zanganitor". Mai bine spus, fara iubire nu mai putem fi considerate fiinte, ci simple obiecte, fara suflet, fara sentimente. Comparatia cu un instrument muzical folosit in vremuri apuse de razboinici aflati in atac pentru a amplifica zgomotul nu face altceva decat sa sublinieze ideea de goliciune, de lipsa de esenta a unei fiinte incapabile sa iubeasca.
Chiar daca ar avea darul profetiei si ar fi in stare sa mute muntii din loc, fara iubire omul nu este nimic: "Si de-as avea darul profetiei si de-as cunoaste toate tainele si toata stiinta si de-as avea credinta toata sa pot muta si muntii, dar daca n-am iubire, nimic nu sunt."(1 Corinteni 13:2) Prin darul profetiei, Sf. Pavel vorbeste despre darul dat oamenilor de catre Dumnezeu pentru a-I marturisi si propovadui cuvantul, dar care de altfel coexista cu iubirea fata de El, fara de care nu ar fi posibila invatarea si explicarea cuvantului Lui.
Versetul 3 din cap.13 1 Corinteni ne face sa intelegem faptul ca daca am imparti averile toate si chiar daca ne-am arde trupurile, fara iubire, toate acestea sunt in zadar: "Si toate averile mele de le-as imparti si trupul meu de mi l-as da sa-l arda, dar daca n-am iubire, nimic nu-mi foloseste."(1 Corinteni 13:3)
Degeaba impartim averile cu nevoiasii, vrand de fapt sa dovedim ca suntem buni crestini, daca toate acestea sunt infaptuite fara iubire, e ca si cum nu am face nimic. Biblia spune sa ajutam pe cei saraci, insa nu trebuie sa facem acest lucru ca o simpla executare a unui ordin, trebuie sa o facem din suflet, doar asa va fi primit darul nostru de catre Dumnezeu.
De asemeni, nici macar sacrificarea trupului nu ar insemna nimic daca nu ar fi dublata de iubire.
Aceste trei versete nu vor decat sa ne invete ca orice incercare a noastra de a ne arata iubirea fata de Dumnezeu, daca nu sunt insotite de sentiment, de suflet, sunt doar niste acte mecanice, lipsite de esenta.
In versetele 4-7 ale aceluiasi capitol din 1 Corinteni este definita iubirea in esenta ei:
"Iubirea rabda-ndelung; iubirea se daruie, ea nu invidiaza; ea nu se trufeste, nu se ingamfa; ea nu se poarta cu necuviinta, nu-si cauta pe ale sale, nu se intarata, nu tine-n seama raul, nu se bucura de nedreptate, ci de adevar se bucura; pe toate le sufera, pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" (1 Corinteni 13:4-7)
Toate aceste caracteristici ale iubirii fac din ea un ideal, un "lucru" nepatat, apropiata perfectiunii. Este un ideal, pentru ca toti tanjim dupa ea, iar daca rugaciunile nostre adresate lui Dumnezeu sunt insotite de iubire, alaturi de credinta si speranta, ele vor fi ascultate.
In aceste versete iubirea este definita ca fiind independenta de alte sentimente, care nu cauta raul, deci nu poate fi invinovatita ca a dus la saracirea vreunui om.
Ea nu cauta sa se realizeze cu vreun scop, pentru ca astfel nu s-ar mai chema iubire. Dimpotriva, ea "pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" si noi nu trebuie decat sa gasim acest sentiment in inimile noastre pentru a fi cu adevarat oameni.
"Ca-n parte cunoastem si in parte profetim" (1 Corinteni 13:9) este un verset care nu face decat sa sublinieze ideile anterioare, si anume ca fara iubire, gesturile noastre sunt doar jumatati, nu vor putea forma niciodata un intreg daca nu vor fi alaturate acestui sentiment nobil.
In versetele 11-12 gasim o marturisire a Sf. Pavel, plina de semnificatii:
" Cand eram copil, vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand am devenit barbat, le-am desfiintat pe cele ale copilului. Caci acum vedem prin oglinda, ca-n ghicitura; dar atunci, fata catre fata. Acum cunosc in parte; atunci insa deplin voi cunoaste, asa cum si eu deplin sunt cunoscut." (1 Corintei 13:11-12)
Sf. Pavel incearca sa ne faca sa realizam invataturile dobandite de-a lungul vietii noastre, cum cu timpul vechiul este anulat de nou, si cunostintele noi triumfa asupra celor vechi. Cu cat incercam sa intelegem mai mult, cu atat realizam patrunderea in esenta lucrurilor. Incepem a vedea lucrurile "ca prin oglinda", o reflectie a realitatii, care insa nu ne este suficienta asa cum ni se da, ci incercam sa depasim prin credinta frontierele, incercam sa ne eliberam.
In capitolul 13 din Romani, versetele 9-10 este prezentata iubirea ca implinire a Legii:
" Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti; iubirea nu-i face rau aproapelui, asadar, iubirea e plinirea legii." (Romani 13:9-10)
Trebuie sa demonstram iubire fata de semenii nostri, astfel nu ne vom indeparta de Dumnezeu.
Un alt lucru definitoriu al iubirii este acela ca ea trebuie exprimata la timp, nu trebuie amanata, pentru ca "mantuirea este acum mai aproape de noi decat in clipa cat am crezut" (Romani 12:11-13), ne spune Sf. Pavel. De asemeni, trebuie "sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armura luminii", pentru ca "noaptea e pe sfarsite", "e ceasul sa va treziti din somn".
Aici nu trebuie inteles sensul concret al cuvantului "somn", ci acela de somn fata de credinta, o inchidere a ochilor fata de ceea ce presupune slujirea cuvantului Domnului. Pana nu este prea tarziu, trebuie sa ne deschidem inima catre credinta in Dumnezeu.
Din acest articol concluzionam ca toate gesturile infaptuite de noi sunt doar o parte a intregului. Pentru a forma o unitate, un intreg, trebuie sa adaugam iubire. Legile scrise in Biblie nu sunt doar pentru simpla ducere a lor la un sfarsit, ci pentru a fi facute din inima, pentru a intelege ca fara daruire sufleteasca totul este in zadar. Nu va limitati doar la executarea unor legi ca simpli roboti, aratati ca aveti suflet si urmariti sa lasati o urma pe unde treceti, pentru a fi amintiti cu drag de cei cu care ati intrat in contact.
Prin acest articol vreau sa multumesc sincer tuturor prietenilor mei care m-au ajutat, sa le spun ca orice ajutor dat de mine catre ei a fost facut cu iubire, nu prefacut, in speranta ca si ei au facut acest lucru fata de mine.
Dumnezeu sa fie cu voi, sa nu-L parasiti niciodata, rugati-va Lui atunci cand aveti nevoie de ceva pentru ca Dumnezeu exista si este milostiv.
Doamne ajuta!
Multumesc sorei Dana care si-a adus contributia pentru publicarea acestui articol.
luni, 25 februarie 2008
joi, 21 februarie 2008
Fumatul!
Ce este fumatul si cum se ajunge la fumat?
Din propria experienta trebuie sa recunosc ca nu stiu, dar de-a lungul timpului am analizat pe cei din imprejurul meu si va pot zice ce este si cum se ajunge la fumat.
Sa incepem pe rand:
Ce este fumatul?
Procesul de inhalare (tragere in plamani) prin calea orala, a rezultatului provenit din arderea unei cantitati de tutun (in cazul tigarilor obisnuite), care produce "o linistire, o calmare" a persoanei care-si otraveste plamanul cu asemenea fum, se numeste fumat.
Am pus in ghilimele, linistire si calmare pentru ca sunt explicatiile date de fumatorii cu care am intrat in discutie.
Acuma am sa-mi exprim si eu punctul de vedere in privinta fumatului, cu toate ca ma puteti contrazice ca nu stiu ce este asta pentru ca nu fumez.Intr-adevar nu fumez, nu vreau sa fumez si nici nu am fumat vreodata si ma simt foarte bine.Nu imi pare rau ca as fi pierdut ceva.
Din contra sunt bucuros ca prin credinta mea, am fost aparat de Dumnezeu sa nu cad in patima fumatului pentru ca trebuie sa recunoastem ca e un viciu de care nu se poate scapa asa usor.
Un viciu la fel ca: bautura, jocurile de noroc, curvia etc.
Ori toate aceste vicii nu duc cumva la savarsirea pacatului, la neascultarea de Dumnezeu?
Si cine ne impinge spre aceste vicii? Diavolul pentru ca suntem slabi si nu avem credinta in Dumnezeu pentru a putea birui, pentru a putea ocoli ispita.
Dupa cum am mai scris in alte articole si binenteles gasim scris si in Biblie, femeia este arma cu care lucreaza satana. E arma lui pentru ca este mai sensibila, mai fina, mai usor de corupt. Nu trebuie sa intelegem ca toate femeile sun slabe. Sunt femei cu credinta in Dumnezeu, foarte puternice, poate de multe ori mai puternice decat un barbat.
Cum lucreaza Diavolul prin aceste femei? Aceasta te corupe prin frumusetea si inocenta ei "aparenta", iti vinde un pachet de tigari si pentru asta obtii un zambet frumos de la ea, si poate o impresionezi daca mai si fumezi pentru ca daca e si ea fumatoare o sa ti se alature si puteti sta de vorba; daca te intreaba daca nu ai tigari la tine, ar fi pacat sa nu ai pentru ca ai rata ocazia sa o cunosti mai bine si sa te impretenesti cu ea etc....
Cum se ajunge la fumat?
Din propria experienta trebuie sa recunosc ca nu stiu, dar de-a lungul timpului am analizat pe cei din imprejurul meu si va pot zice ce este si cum se ajunge la fumat.
Sa incepem pe rand:
Ce este fumatul?
Procesul de inhalare (tragere in plamani) prin calea orala, a rezultatului provenit din arderea unei cantitati de tutun (in cazul tigarilor obisnuite), care produce "o linistire, o calmare" a persoanei care-si otraveste plamanul cu asemenea fum, se numeste fumat.
Am pus in ghilimele, linistire si calmare pentru ca sunt explicatiile date de fumatorii cu care am intrat in discutie.
Acuma am sa-mi exprim si eu punctul de vedere in privinta fumatului, cu toate ca ma puteti contrazice ca nu stiu ce este asta pentru ca nu fumez.Intr-adevar nu fumez, nu vreau sa fumez si nici nu am fumat vreodata si ma simt foarte bine.Nu imi pare rau ca as fi pierdut ceva.
Din contra sunt bucuros ca prin credinta mea, am fost aparat de Dumnezeu sa nu cad in patima fumatului pentru ca trebuie sa recunoastem ca e un viciu de care nu se poate scapa asa usor.
Un viciu la fel ca: bautura, jocurile de noroc, curvia etc.
Ori toate aceste vicii nu duc cumva la savarsirea pacatului, la neascultarea de Dumnezeu?
Si cine ne impinge spre aceste vicii? Diavolul pentru ca suntem slabi si nu avem credinta in Dumnezeu pentru a putea birui, pentru a putea ocoli ispita.
Dupa cum am mai scris in alte articole si binenteles gasim scris si in Biblie, femeia este arma cu care lucreaza satana. E arma lui pentru ca este mai sensibila, mai fina, mai usor de corupt. Nu trebuie sa intelegem ca toate femeile sun slabe. Sunt femei cu credinta in Dumnezeu, foarte puternice, poate de multe ori mai puternice decat un barbat.
Cum lucreaza Diavolul prin aceste femei? Aceasta te corupe prin frumusetea si inocenta ei "aparenta", iti vinde un pachet de tigari si pentru asta obtii un zambet frumos de la ea, si poate o impresionezi daca mai si fumezi pentru ca daca e si ea fumatoare o sa ti se alature si puteti sta de vorba; daca te intreaba daca nu ai tigari la tine, ar fi pacat sa nu ai pentru ca ai rata ocazia sa o cunosti mai bine si sa te impretenesti cu ea etc....
Cum se ajunge la fumat?
Deja am raspuns mai sus.La fumat se ajunge prin dorinta omului de a iesi in evidenta, de a-si ocupa timpul liber, care pentru el nu poate fi inlocuit cu rugaciune si multumire la Dumnezeu, ci prin fumat.
In majoritatea cazurilor fumatorii isi castiga acest "prestigiu" inca din tinerete. Depinde de anturaj, si trebuie sa recunoastem ca in majoritatea grupurilor de prieteni exista cel putin un fumator.
Apoi un alt factor care duce la fumat este curiozitatea de a incerca, daca este bun sau rau. Aici suntem iarasi pusi la incercare, in sensul ca suntem fiinte slabe sau puternice, fiinte credincioase sau pacatoase, daca Il avem pe Dumnezeu deasupra noastra sau nu.
Trebuie sa recunoastem ca din pacate nu sunt multi care se lasa de fumat, iar acestia, putini au reusit acest lucru prin credinta in Dumnezeu.Spre durerea noastra sunt foarte multi care se apuca sau nu se pot lasa de fumat.
O sa va intrebati de ce am zis spre "durerea noastra", de ce sa ne ingrijoram noi nefumatorii si de ce nu ne vedem de treaba noastra.
O sa va raspund si la aceasta intrebare.Durerea si ingrijorarea noastra este ca si noi traim pe acelasi Pamant ca si voi, respiram acelasi aer. Un alt factor este dezvoltarea generatiilor, cresterea copiilor, sanatatea copiilor.
Dumnezeu ne-a dat trup nu sa ne batem joc de el si sa ne maltratam singuri. Iar daca altcineva ne va maltrata in orice fel, acela va raspunde in fata Lui.
Treaba noastra a celor credinciosi este de a aduce pe cei pacatosi si de a-i readuce pe cei ce au avut credinta dar au pierdut-o inapoi la Dumnezeu.
In majoritatea cazurilor fumatorii isi castiga acest "prestigiu" inca din tinerete. Depinde de anturaj, si trebuie sa recunoastem ca in majoritatea grupurilor de prieteni exista cel putin un fumator.
Apoi un alt factor care duce la fumat este curiozitatea de a incerca, daca este bun sau rau. Aici suntem iarasi pusi la incercare, in sensul ca suntem fiinte slabe sau puternice, fiinte credincioase sau pacatoase, daca Il avem pe Dumnezeu deasupra noastra sau nu.
Trebuie sa recunoastem ca din pacate nu sunt multi care se lasa de fumat, iar acestia, putini au reusit acest lucru prin credinta in Dumnezeu.Spre durerea noastra sunt foarte multi care se apuca sau nu se pot lasa de fumat.
O sa va intrebati de ce am zis spre "durerea noastra", de ce sa ne ingrijoram noi nefumatorii si de ce nu ne vedem de treaba noastra.
O sa va raspund si la aceasta intrebare.Durerea si ingrijorarea noastra este ca si noi traim pe acelasi Pamant ca si voi, respiram acelasi aer. Un alt factor este dezvoltarea generatiilor, cresterea copiilor, sanatatea copiilor.
Dumnezeu ne-a dat trup nu sa ne batem joc de el si sa ne maltratam singuri. Iar daca altcineva ne va maltrata in orice fel, acela va raspunde in fata Lui.
Treaba noastra a celor credinciosi este de a aduce pe cei pacatosi si de a-i readuce pe cei ce au avut credinta dar au pierdut-o inapoi la Dumnezeu.
Multumesc sorei Dana N.
marți, 19 februarie 2008
Psalmul 38
In acest Psalm, se descrie rugamintea omului indreptata catre Dumnezeu, prin care Il roaga sa-i prevada numarul zilelelor pe care le mai are de trait. De fapt, aceasa este o intrebare retorica, care nu isi gaseste raspunsul nicaieri.
Dumnezeu nu ne anunta cate zile mai avem de trait, de aceea nu trebuie sa irosim timpul si sa ne folosim de fiecare clipa ramasa pentru a-i multumini si a ne ruga Lui, pentru ca viata de pe Pamant este trecatoare, si adevarata judecata este cea de dupa moarte unde vom fi judecati in functie de „gresalele” noastre.
In viata pe care o ducem pe Pamantul creat de Dumnezeu ne sunt date spre alegere doua cai, este liberul arbitru al fiecarei persoane inca de la Adam si Eva.
Una dintre alegeri este calea raului, care nu poate duce decat la indepartarea de Dumnezeu.
In schimb daca vom alege Calea Domnului vom fi aparati de necazuri si nu vom fi judecati de catre Dumnezeu in viata de dupa. Dumnezeu nu ne va anunta care zile mai avem de trait pentru a ne lasa sa alegem calea pe care vrem s-o urmam, pentru a ne face responsabili de actiunile nostre, noi, ca fiinte cu rationalitate si gandire lucida.
"Doamne, fa-ma sa-mi cunosc sfarsitul
si care este numarul zilelor mele,
ca sa stiu ce-mi lipseste
Iata, tu mi-ai facut zilele ca pasul de-o palma
si fiinta mea ca o nimica inaintea Ta
Da, toate sunt desarte, fiece om care traieste;
da, omul trece ca un chip in oglinda,
vai, in zadar se tulbura;
aduna comori si nu stie pentru cine le strange"(Psalmul 38:3-6)
Este scoasa in evidenta dorinta pe care o avem pe Pamant, care orbeste multa lume, aceea de a aduna averi cat mai multe. Strangerea cu inversunare a acestor averi nu duce la altceva decat la indreptarea atentiei catre ele, pana ajunge un deziderat principal in viata omului respectiv, dar in acelasi timp il indeparteaza considerabil de tot ceea ce inseamna Dumnezeu si credinta in adevaratul sens al cuvantului.
Apropierea noastra de Dumnezeu este invers proportionala cu agonisirea de averi. Exista doua situatii pe care trebuie sa le intelegem:
-daca ne vom indrepta atentia asupra strangerii cu inversunare de averi, nu mai avem timp pentru a ne ruga si multumi in acelasi timp lui Dumnezeu, deoarece scopul nostru devine din a-I sluji Domnului, un act propriu-zis al strangerii de avere;
-a doua situatie mai dreapta, este sa nu-L parasim pe Dumnezeu, sa-I slujim, iar drept recompensa Dumnezeu ne va feri de cei ce ne vor raul, ne va da sanatate, care in sens spiritual echivaleaza cu averea materiala,si in acelasi timp ne va ajuta la nealungarea lui Dumnezeu din vietile noastre.
Cei care au dubii in puterile Domnului, vor spune ca nu am dreptate, ca principalul scop in viata este acela de a avea de toate. Sa nu uitam ca viata pe care o ducem noi pe Pamant este, daca vreti sa o numim asa, "o proba", adevarata viata fiind cea de dupa moarte. De aceea in viata pamanteasca nu trebuie sa ne concentram asupra agonisirii de avere ci trebuie sa ne facem un scop in a pazi caile Domnului si sa-I slujim Lui pentru a avea o viata de dupa moarte linistita.
Este mentionata expresia "zilele ca pasul de-o palma", ceea ce sugereaza ca zilele noastre sunt foarte scurte, comparate cu un pas mic (o palma=25cm), neindestulator pentru a aduna o avere.
De aceea trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu pentru ca "fiinta mea e ca o nimica inaintea Ta".Pe langa Dumnezeu noi suntem „o nimica”, fara insemnatate, si sarcina noastra pe pamant este una singura: sa slujim Lui si sa nu ne pierdem credinta fata de El prin strangerea de averi.
Pana la urma ce sunt toate averile pe care le strangem? "toate sunt desarte". Daca ne sacrificam viata pe Pamant strangand averi pierdem doua lucruri: pe Dumnezeu si averile stranse pentru ca in pamant ne intoarcem cum am venit si aceste averi sunt bunuri materiale, pe cand credinta in Dumnezeu este divina si ar fi singura pe care am putea-o lua cu noi in viata de dupa moarte.
O comparatie frumoasa si sugestiva, cu privire la efemeritatea fiintelor vii este: "omul trece ca un chip in oglinda"; ea intareste ideea de viata scurta si trecatoare pe care o avem pe Pamant, trecerea fiind sugerata ca o efectuare a unui simplu pas spre lumea cealalta. In zadar te straduiesti sa agonisesti averi pentru ca toti avem acelasi sfarsit, toti ne intoarcem in pamantul din care am fost conceputi de catre Dumnezeu.
Omul "aduna comori si nu stie pentru cine le strange", este ca o dorinta oarba si nerationala care se intipareste in mintea lui, aceea de a strange fara a se gandi la scop, "pentru cine" sau ce face lucrul in cauza.
De aceea este bine ca inaintea alegerii unei cai in viata sa ne gandim la scopul pe care vrem sa-l atingem, vrem sa traim intr-o continua agoniseala de bani si averi materiale pentru ca in final sa ne stingem saraci spiritual, sau vrem sa traim cu Dumnezeu, cu bogatiile dobanite prin dragoste si credinta fata de El, si sa avem un sfarsit demn? Alegerea este a fiecaruia…
Acest articol este realizat in colaborare
cu o foarte buna prietena de a mea Dana,
ocazie prin care ii multumesc.
Dumnezeu nu ne anunta cate zile mai avem de trait, de aceea nu trebuie sa irosim timpul si sa ne folosim de fiecare clipa ramasa pentru a-i multumini si a ne ruga Lui, pentru ca viata de pe Pamant este trecatoare, si adevarata judecata este cea de dupa moarte unde vom fi judecati in functie de „gresalele” noastre.
In viata pe care o ducem pe Pamantul creat de Dumnezeu ne sunt date spre alegere doua cai, este liberul arbitru al fiecarei persoane inca de la Adam si Eva.
Una dintre alegeri este calea raului, care nu poate duce decat la indepartarea de Dumnezeu.
In schimb daca vom alege Calea Domnului vom fi aparati de necazuri si nu vom fi judecati de catre Dumnezeu in viata de dupa. Dumnezeu nu ne va anunta care zile mai avem de trait pentru a ne lasa sa alegem calea pe care vrem s-o urmam, pentru a ne face responsabili de actiunile nostre, noi, ca fiinte cu rationalitate si gandire lucida.
"Doamne, fa-ma sa-mi cunosc sfarsitul
si care este numarul zilelor mele,
ca sa stiu ce-mi lipseste
Iata, tu mi-ai facut zilele ca pasul de-o palma
si fiinta mea ca o nimica inaintea Ta
Da, toate sunt desarte, fiece om care traieste;
da, omul trece ca un chip in oglinda,
vai, in zadar se tulbura;
aduna comori si nu stie pentru cine le strange"(Psalmul 38:3-6)
Este scoasa in evidenta dorinta pe care o avem pe Pamant, care orbeste multa lume, aceea de a aduna averi cat mai multe. Strangerea cu inversunare a acestor averi nu duce la altceva decat la indreptarea atentiei catre ele, pana ajunge un deziderat principal in viata omului respectiv, dar in acelasi timp il indeparteaza considerabil de tot ceea ce inseamna Dumnezeu si credinta in adevaratul sens al cuvantului.
Apropierea noastra de Dumnezeu este invers proportionala cu agonisirea de averi. Exista doua situatii pe care trebuie sa le intelegem:
-daca ne vom indrepta atentia asupra strangerii cu inversunare de averi, nu mai avem timp pentru a ne ruga si multumi in acelasi timp lui Dumnezeu, deoarece scopul nostru devine din a-I sluji Domnului, un act propriu-zis al strangerii de avere;
-a doua situatie mai dreapta, este sa nu-L parasim pe Dumnezeu, sa-I slujim, iar drept recompensa Dumnezeu ne va feri de cei ce ne vor raul, ne va da sanatate, care in sens spiritual echivaleaza cu averea materiala,si in acelasi timp ne va ajuta la nealungarea lui Dumnezeu din vietile noastre.
Cei care au dubii in puterile Domnului, vor spune ca nu am dreptate, ca principalul scop in viata este acela de a avea de toate. Sa nu uitam ca viata pe care o ducem noi pe Pamant este, daca vreti sa o numim asa, "o proba", adevarata viata fiind cea de dupa moarte. De aceea in viata pamanteasca nu trebuie sa ne concentram asupra agonisirii de avere ci trebuie sa ne facem un scop in a pazi caile Domnului si sa-I slujim Lui pentru a avea o viata de dupa moarte linistita.
Este mentionata expresia "zilele ca pasul de-o palma", ceea ce sugereaza ca zilele noastre sunt foarte scurte, comparate cu un pas mic (o palma=25cm), neindestulator pentru a aduna o avere.
De aceea trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu pentru ca "fiinta mea e ca o nimica inaintea Ta".Pe langa Dumnezeu noi suntem „o nimica”, fara insemnatate, si sarcina noastra pe pamant este una singura: sa slujim Lui si sa nu ne pierdem credinta fata de El prin strangerea de averi.
Pana la urma ce sunt toate averile pe care le strangem? "toate sunt desarte". Daca ne sacrificam viata pe Pamant strangand averi pierdem doua lucruri: pe Dumnezeu si averile stranse pentru ca in pamant ne intoarcem cum am venit si aceste averi sunt bunuri materiale, pe cand credinta in Dumnezeu este divina si ar fi singura pe care am putea-o lua cu noi in viata de dupa moarte.
O comparatie frumoasa si sugestiva, cu privire la efemeritatea fiintelor vii este: "omul trece ca un chip in oglinda"; ea intareste ideea de viata scurta si trecatoare pe care o avem pe Pamant, trecerea fiind sugerata ca o efectuare a unui simplu pas spre lumea cealalta. In zadar te straduiesti sa agonisesti averi pentru ca toti avem acelasi sfarsit, toti ne intoarcem in pamantul din care am fost conceputi de catre Dumnezeu.
Omul "aduna comori si nu stie pentru cine le strange", este ca o dorinta oarba si nerationala care se intipareste in mintea lui, aceea de a strange fara a se gandi la scop, "pentru cine" sau ce face lucrul in cauza.
De aceea este bine ca inaintea alegerii unei cai in viata sa ne gandim la scopul pe care vrem sa-l atingem, vrem sa traim intr-o continua agoniseala de bani si averi materiale pentru ca in final sa ne stingem saraci spiritual, sau vrem sa traim cu Dumnezeu, cu bogatiile dobanite prin dragoste si credinta fata de El, si sa avem un sfarsit demn? Alegerea este a fiecaruia…
Acest articol este realizat in colaborare
cu o foarte buna prietena de a mea Dana,
ocazie prin care ii multumesc.
vineri, 15 februarie 2008
Biserica universala
Pentru a sustine cu tarie parerea mea, cum ca toti oamenii suntem egali in fata Domnului si ca nu este important carei confesiuni apartinem si ca cel mai important este sa credem in Dumnezeu, aduc o dovada din Cartea Cartilor "Biblia", care se afla mai precis in 3Regi.
Este prezentat regele Solomon, fiul lui David, care a terminat de zidit Casa Domnului, iar acesta se roaga Domnului ca sa asculte si sa se indure de rugile altora care au auzit de Dumnezeu, ne avand importanta din ce colt al lumii provin,fiind indeajuns sa se teama de El.
"cat despre strainul care nu face parte din acest popor al Tau, dar care, de dragul numelui Tau, va veni din vreo tara de departe -fiindca a auzit de numele Tau cel mare si de mana Ta cea tare si de bratul Tau cel inalt-, daca el va veni si se va ruga in locasul acesta, tu sa-L asculti din cer- din locasul Tau cel sfant- si sa-i faci pe potriva a tot ceea ce strainul acela va cere de la Tine, pentru ca toate popoarele sa cunoasca numele Tau si sa se teama de Tine intocmai ca poporul Tau, Israel, si sa stie ca numele Tau a fost chemat asupra acestui templu pe care eu l-am zidit "(3 Regi 8:41-43)
Observam ca acest templu construit de regele Solomon pe Pamant, in care Dumnezeu a hotarat sa locuiasca, este legatura divina cu "locasul Tau cel sfant" care se afla in ceruri. Prin acest templu Dumnezeu "comunica" cu cei ce se roaga Lui, fara ca acestia sa-l poata vedea.
Practic templul lui Solomon este templul vazut de pe pamant, sau mai bine zis este"oglinda" adevaratului templu care se care se afla in ceruri si in care salasluieste Dumnezeu.Sa tinem cont ca Dumnezeu i-a dat acestuia masurile dupa care s-a construit templul.
Este prezentat regele Solomon, fiul lui David, care a terminat de zidit Casa Domnului, iar acesta se roaga Domnului ca sa asculte si sa se indure de rugile altora care au auzit de Dumnezeu, ne avand importanta din ce colt al lumii provin,fiind indeajuns sa se teama de El.
"cat despre strainul care nu face parte din acest popor al Tau, dar care, de dragul numelui Tau, va veni din vreo tara de departe -fiindca a auzit de numele Tau cel mare si de mana Ta cea tare si de bratul Tau cel inalt-, daca el va veni si se va ruga in locasul acesta, tu sa-L asculti din cer- din locasul Tau cel sfant- si sa-i faci pe potriva a tot ceea ce strainul acela va cere de la Tine, pentru ca toate popoarele sa cunoasca numele Tau si sa se teama de Tine intocmai ca poporul Tau, Israel, si sa stie ca numele Tau a fost chemat asupra acestui templu pe care eu l-am zidit "(3 Regi 8:41-43)
Observam ca acest templu construit de regele Solomon pe Pamant, in care Dumnezeu a hotarat sa locuiasca, este legatura divina cu "locasul Tau cel sfant" care se afla in ceruri. Prin acest templu Dumnezeu "comunica" cu cei ce se roaga Lui, fara ca acestia sa-l poata vedea.
Practic templul lui Solomon este templul vazut de pe pamant, sau mai bine zis este"oglinda" adevaratului templu care se care se afla in ceruri si in care salasluieste Dumnezeu.Sa tinem cont ca Dumnezeu i-a dat acestuia masurile dupa care s-a construit templul.
joi, 14 februarie 2008
Scoaterea orei de religie din scoli
Trebuie sa ne intrebam cine vrea acest lucru, sa scoatem ora de religie din scoli, cine vrea sa nu-L cunoastem pe Dumnezeu, cine vrea sa ne indeparteze de credinta.
Sunt de acord in schimb ca orele de religie sa nu fie predate de o persoana care slujeste unei anumite confesiuni, pentru ca cei ce apartin altei religii sa fie obligati sa-i asculte ideologiile acestuia in materie de credinta.
Dar este nedrept ca elevii sa nu aiba ora de religie tinuta de un profesor/profesoara care sa le vorbeasca despre Dumnezeu, despre creatia Lui, despre viata si minunile facute.
Fiindca daca ne uitam in Biblia ortodoxa cat si in cea neoprotestanta, confesiuni care predomina la noi in tara, nu este nicio diferenta majora.
Acesta este un pas facut de cel care vrea sa ne indeparteze de Dumnezeu si daca acesta va reusi sa scoata religia din scoli, inseamna inca o victorie pentru el, iar pentru noi cei credinciosi reprezinta o infrangere.
Aceasta infrangere poate ca este meritata, fiindca multi dintre noi l-am parasit pe Dumnezeu si ca este doar un semn din multe altele, care ne atentioneaza sa ne intoarcem la El.
Lipsa religiei in scoli nu v-a face din elevi oameni mai buni ci ii va face sa uite de Dumnezeu si sa pacatuiasaca, iar sarcina noastra a celor credinciosi, indiferent de religia noastra este sa ne rugam pentru aceastia, pentru intoarcerea celor pierduti la Domnul Dumnezeu.Avem o sarcina in a-i calauzi pe drumul cel bun si de a-i invata Cuvantul Domnului.
Sunt de acord in schimb ca orele de religie sa nu fie predate de o persoana care slujeste unei anumite confesiuni, pentru ca cei ce apartin altei religii sa fie obligati sa-i asculte ideologiile acestuia in materie de credinta.
Dar este nedrept ca elevii sa nu aiba ora de religie tinuta de un profesor/profesoara care sa le vorbeasca despre Dumnezeu, despre creatia Lui, despre viata si minunile facute.
Fiindca daca ne uitam in Biblia ortodoxa cat si in cea neoprotestanta, confesiuni care predomina la noi in tara, nu este nicio diferenta majora.
Acesta este un pas facut de cel care vrea sa ne indeparteze de Dumnezeu si daca acesta va reusi sa scoata religia din scoli, inseamna inca o victorie pentru el, iar pentru noi cei credinciosi reprezinta o infrangere.
Aceasta infrangere poate ca este meritata, fiindca multi dintre noi l-am parasit pe Dumnezeu si ca este doar un semn din multe altele, care ne atentioneaza sa ne intoarcem la El.
Lipsa religiei in scoli nu v-a face din elevi oameni mai buni ci ii va face sa uite de Dumnezeu si sa pacatuiasaca, iar sarcina noastra a celor credinciosi, indiferent de religia noastra este sa ne rugam pentru aceastia, pentru intoarcerea celor pierduti la Domnul Dumnezeu.Avem o sarcina in a-i calauzi pe drumul cel bun si de a-i invata Cuvantul Domnului.
joi, 7 februarie 2008
Alcoolul
Cele mai profitabile dupa parerea mea personala sunt barurile care mai sunt denumite crasme, bodegi, sau in nenumarati termeni populari: birtul din sat. Spun asta pentru ca daca treci pe langa un bar la ora deschiderii care poate fi si foarte dimineata 04:00 ; 05:00 ai sa observi si ai sa te convingi ca este deja plin sau cel putin mai multi de 3 oameni.
Cei ce merg zi de zi la bar sunt numiti pe langa clienti care este termenul mai civilizat pe care il folosim, si betivani, alcolisti, iar altii merg mai departe in ai defini ca ratati sau distrusi.
1. Ne punem intrebarea de merg acestia la bar?
Merg acolo fiindca le place bautura, au cazut intr-un necaz si isi inneaca amarul in bautura, au devenit dependent de bautura, ii face mai puternici prin a prinde mai mult curaj, au intrat intr-un colectiv unde li s-au intiparit in minte de catre ceilalti membri deja intrati in grup ca asa e regula si cate si mai cate motive.
2. Unde duce bautura?
Bautura duce la obtinerea unor rezultate cunoscute de noi toti: lovirea sotului (sot poate fi si femeie si barbat), distrugerea casniciei, pierderea serviciului, pierderea prietenilor, distrugerea sanatatii proprii etc.
3. Care este scuza celui ce a produs rezultatul?
Este unul scurt si tipic: "eram beat"
4. Dar ce vina are cel asupra caruia s-a indreptat necazul?
Era din greseala in locul si ora aceea in preajma celui baut, convietuia legal sau ilegal langa acesta, sau poate sa nu aiba nicio vina.
La toate aceste intrebari gasim raspunsul in Biblie.
Acela care din pricina unui necaz cade in patima bauturii, sau in toate cazurile enumerate la punctul 1), nu trebuie sa gaseasca in bautura un prieten de nadejde pe care sa se bazeze.
El trebuie sa gaseasca un prieten in Dumnezeu, sa-si reaminteasca ca El exista , probabil necazul este un semn ca sa-i aduca aminte acestuia sa se trezeasca,si sa se intoarca la Domnul, pana nu este prea tarziu.El trebuie sa constientizeze ca s-a indepartat de Dumnezeu,si ca nu e bine.Trebuie sa se opreasca brusc si sa zica : nu mai beau! Acest lucru nu este usor pentru acesta daca el practica acest obicei de timp indelungat, si trebuie sa ceara ajutor de la Dumnezeu.Cu credinta in Dumnezeu acesta va reusi sa se lepede de bautura mai bine zis , sa se lepede de pacat.
In Biblie este enuntata, betia ca lucrul trupului.Dumnezeu ne spune:" nu va folositi libertatea ca prilej de a-i sluji trupului,ci slujiti-va unui altuia prin iubire"(Galateni 5:13)
Apoi lucrurile trupului sunt enumerate de catre Dumnezeu:
" invideri, ucideri, betii, chefuri si cele asemanatoare acestora"
"cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu"(Galateni 5:21)
Amintiti-va asupra lui Iov cate necazuri au cazut, acesta nu a cazut in patima alcoolului deoarece avea credinta in Dumnezeu, si credinta lui fata de El era nemarginita.Deaceea si-a sustinut nevinovatia pana la capat, iar Dumnezeu l-a rasplatit indoit.
Dar cine il impinge la bautura? Satana este singurul responsabil, care ne pacaleste, ne ispiteste sa ne innecam amarul in bautura.Aceasta tehnica a Satanei este una complexa pe care credinciosii, sau cei care au citit explicatiile mele o cunosc.Satana se foloseste de slabiciunea persoanei in momentul respectiv si actioneaza rapid, fara a-i da sansa persoanei in cauza sa reflecteze, sa aleaga intre bine si rau, intre Dumnezeu si Satana, si de aceea il ispiteste sa bea alcool.
Astfel cel care nu are credinta in Dumnezeu, sau s-a indepartat de El, alege calea Satanei si pe langa pacatul facut prin aceasta alegere, v-a savarsi si altele neconduse de el personal ci de bautura din dansul.
Dupa ce acesta se trezeste din aburii betiei observa ca a gresit si trebuie sa raspunda pentru greseala produsa.Greseala principala este ca a ales bautura, pentru ca acesta daca era limpede la minte nu producea un necaz, de care acesta regreta, dand vina pe alcool.
El raspunde in doua feluri: o raspundere aplicata de legile care conduc societatea, care il sanctioneaza; si o alta raspundere care este cea mai importanta, raspunderea in fata lui Dumnezeu, care este Judecatorul Judecatorilor.
Nimeni nu il scuza pe acesta pentru fapta produsa din motivul ca era beat.Acesta nu este un motiv, ci o greseala savarsita prin necredinta, prin parasirea de Dumnezeu.
Vina acelei persoane care se afla in preajma celui beat sau in toate cazurile enuntate la punctul 4) este incorect spus.Pentru ca necazul nu se indreapta numai asupra unei persoane ci asupra tuturor creatiilor Sale: animale, vegetatie etc.Este de ajuns sa savarsesti o nelegiuire in fata Celui Prea Inalt, indreptata asupra unui lucru creat de El, ca sa te indepartezi de Dumnezeu si sa savarsesti un pacat.
Trebuie sa aratam ca suntem pregatiti pentru apropierea Zilei lui Hristos:
"asa ca'n plina zi, sa umblam cuviincios nu in ospete si'n betii, nu in desfranari si'n fapte de rusine, nu in cearta si'n invidie"(Romani 13:13)
Cei ce merg zi de zi la bar sunt numiti pe langa clienti care este termenul mai civilizat pe care il folosim, si betivani, alcolisti, iar altii merg mai departe in ai defini ca ratati sau distrusi.
1. Ne punem intrebarea de merg acestia la bar?
Merg acolo fiindca le place bautura, au cazut intr-un necaz si isi inneaca amarul in bautura, au devenit dependent de bautura, ii face mai puternici prin a prinde mai mult curaj, au intrat intr-un colectiv unde li s-au intiparit in minte de catre ceilalti membri deja intrati in grup ca asa e regula si cate si mai cate motive.
2. Unde duce bautura?
Bautura duce la obtinerea unor rezultate cunoscute de noi toti: lovirea sotului (sot poate fi si femeie si barbat), distrugerea casniciei, pierderea serviciului, pierderea prietenilor, distrugerea sanatatii proprii etc.
3. Care este scuza celui ce a produs rezultatul?
Este unul scurt si tipic: "eram beat"
4. Dar ce vina are cel asupra caruia s-a indreptat necazul?
Era din greseala in locul si ora aceea in preajma celui baut, convietuia legal sau ilegal langa acesta, sau poate sa nu aiba nicio vina.
La toate aceste intrebari gasim raspunsul in Biblie.
Acela care din pricina unui necaz cade in patima bauturii, sau in toate cazurile enumerate la punctul 1), nu trebuie sa gaseasca in bautura un prieten de nadejde pe care sa se bazeze.
El trebuie sa gaseasca un prieten in Dumnezeu, sa-si reaminteasca ca El exista , probabil necazul este un semn ca sa-i aduca aminte acestuia sa se trezeasca,si sa se intoarca la Domnul, pana nu este prea tarziu.El trebuie sa constientizeze ca s-a indepartat de Dumnezeu,si ca nu e bine.Trebuie sa se opreasca brusc si sa zica : nu mai beau! Acest lucru nu este usor pentru acesta daca el practica acest obicei de timp indelungat, si trebuie sa ceara ajutor de la Dumnezeu.Cu credinta in Dumnezeu acesta va reusi sa se lepede de bautura mai bine zis , sa se lepede de pacat.
In Biblie este enuntata, betia ca lucrul trupului.Dumnezeu ne spune:" nu va folositi libertatea ca prilej de a-i sluji trupului,ci slujiti-va unui altuia prin iubire"(Galateni 5:13)
Apoi lucrurile trupului sunt enumerate de catre Dumnezeu:
" invideri, ucideri, betii, chefuri si cele asemanatoare acestora"
"cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu"(Galateni 5:21)
Amintiti-va asupra lui Iov cate necazuri au cazut, acesta nu a cazut in patima alcoolului deoarece avea credinta in Dumnezeu, si credinta lui fata de El era nemarginita.Deaceea si-a sustinut nevinovatia pana la capat, iar Dumnezeu l-a rasplatit indoit.
Dar cine il impinge la bautura? Satana este singurul responsabil, care ne pacaleste, ne ispiteste sa ne innecam amarul in bautura.Aceasta tehnica a Satanei este una complexa pe care credinciosii, sau cei care au citit explicatiile mele o cunosc.Satana se foloseste de slabiciunea persoanei in momentul respectiv si actioneaza rapid, fara a-i da sansa persoanei in cauza sa reflecteze, sa aleaga intre bine si rau, intre Dumnezeu si Satana, si de aceea il ispiteste sa bea alcool.
Astfel cel care nu are credinta in Dumnezeu, sau s-a indepartat de El, alege calea Satanei si pe langa pacatul facut prin aceasta alegere, v-a savarsi si altele neconduse de el personal ci de bautura din dansul.
Dupa ce acesta se trezeste din aburii betiei observa ca a gresit si trebuie sa raspunda pentru greseala produsa.Greseala principala este ca a ales bautura, pentru ca acesta daca era limpede la minte nu producea un necaz, de care acesta regreta, dand vina pe alcool.
El raspunde in doua feluri: o raspundere aplicata de legile care conduc societatea, care il sanctioneaza; si o alta raspundere care este cea mai importanta, raspunderea in fata lui Dumnezeu, care este Judecatorul Judecatorilor.
Nimeni nu il scuza pe acesta pentru fapta produsa din motivul ca era beat.Acesta nu este un motiv, ci o greseala savarsita prin necredinta, prin parasirea de Dumnezeu.
Vina acelei persoane care se afla in preajma celui beat sau in toate cazurile enuntate la punctul 4) este incorect spus.Pentru ca necazul nu se indreapta numai asupra unei persoane ci asupra tuturor creatiilor Sale: animale, vegetatie etc.Este de ajuns sa savarsesti o nelegiuire in fata Celui Prea Inalt, indreptata asupra unui lucru creat de El, ca sa te indepartezi de Dumnezeu si sa savarsesti un pacat.
Trebuie sa aratam ca suntem pregatiti pentru apropierea Zilei lui Hristos:
"asa ca'n plina zi, sa umblam cuviincios nu in ospete si'n betii, nu in desfranari si'n fapte de rusine, nu in cearta si'n invidie"(Romani 13:13)
luni, 4 februarie 2008
Psalmul 11-14
Intr-un Psalm a lui David, acesta ne explica pentru a ne crea o imagine clara in minte despre cat de curate si strapungatoare sunt Cuvintele Domnului.Acestea sunt comparate cu metalul pretios"argintul", care este"lamurit in foc, cercat in pamant, "
Aceste cuvinte nu contin nicio impuritate, nicio urma de indoiala, si pentru a ne sugera curatenia desavarsita a acestora, ele au "trecut de sapte ori prin curatire"
"Cuvintele Domnului,cuvinte curate,
argint lamurit in foc, cercat in pamant,
de sapte ori trecut prin curatire"(Psalmul 11:6)
Iara intalnim cifra "sapte", care este foarte sugestiva, pentru ca dupa cum ne amintim din "Facerea", aceasta reprezinta numarul de zile in care Dumnezeu a creat Pamantul.
Ziua a saptea este ziua binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, in care El S'a odihnit.
"Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ea S'a odihnit El de toate lucrurilor Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvodit facandu-le"(Facerea 2:3)
Cifra sapte (7) este reprezentativa pentru persoana dumnezeirii si pentru notiunea de perfectiune.
Cifra sase (6) il reprezinta pe om ca pacatos.Intelegem ca cifra "666" din cartea Apocalipsei este simbolica pentru omul pacatului care se da drept Dumnezeu, Anticristul.
Domnul Isus are ca si corespondent numeric valoarea "111" si El se va infrunta cu "666" pentru a reface perfectiunea creatiei Dumnezeiesti:"777"
Sa stim cine are dreptul de a locui in locasul lui Dumnezeu.Locasul lui Dumnezeu in cele doua sensuri:
A. cel de pe Pamant sugerat prin expresia "cine va locui in locasul Tau". A locui reprezinta ceva trecator, adica o perioada de timp determinata prin viata pe care o ducem pe Pamant ca planeta.Nu trebuie sa uitam ca El este Creatorul Pamantului, asa ca El are dreptul de a da acest drept de a trai pe Creatia Lui.
B. cel de locuinta in viata de dupa moarte, in care cei ajunsi acolo vor "salaslui in muntele Tau cel sfant". Salaslui cu intelesul de permanent, o perioada de timp nedeterminata sau mai bine zis, pentru totdeauna.Dupa cum stim, muntele cel sfant a lui Dumnezeu, este Sionul.
"1 Doamne,cine va locui in locasul Tau
si cine se va salaslui in muntele Tau cel sfant?
2 Cel ce umbla fara prihana si face dreptate,
cel ce cu adevarul in inima sa,
3 cel ce cu limba lui n'a grait viclesuguri,
nici nu i-a facut rau aproapelui sau
si ocara n'a rostit impotriva celor de langa el.
4 Dispretuit e'n ochii Sai cel ce face raul,
dar El ii slaveste pe cei ce se tem de Domnul,
el, cel ce i se jura aproapelui sau si nu se dezice,
5 el, cel ce nu si-a dat argintul cu camata
si mita n'a primit impotriva celor nevinovati.
Cel ce face acestea nu se v-a clatina in veac" (Psalmul 14)
In acest capitol se enumera cei ce au dreptul de a locui in ambele sensuri in locasul Lui, cei ce sunt dispretuiti de Domnul si garantia Lui pentru cei ce-I respecta legile.
Acei oameni "fara prihana"sunt oameni fara pacate, cu credinta in Dumnezeu. Sunt cei ce respecta cu strictete legile Lui, cautand dreptatea;
Cel "cu adevarul in inima sa" este cel cu Dumnezeu din inima sa care este adevarat si pe care fiecare trebuie sa-l avem in inima;
Acela care nu "a grait viclesuguri" este cel care graieste adevar despre Dumnezeu.
Cel ce "nu a facut rau aproapelui sau" este credincios care respecta legile si poruncile lui Dumneu;
Acela care n'a rostit ocara impotriva celor de langa el, este cel care nu si-a batjocorit aproapele, nu i-a adus injurii;
Cel ce face rau, cel ce face promisiuni pe care nu le tine, este urat de Dumnezeu, contrar celui care se teme de Dumnezeu si este slavit.
A da argint cu camata, este a da cu dobanda, a profita de starea de nevoie in care se afla cel care imprumuta, si a de se folosi de aceasta.
Cel care nu primeste mita, este acela care nu poate fi cumparat, care cauta dreptatea.
Daca vom respecta toate acestea, primim asigurarea ca nu ne vom clatina in veac, adica vom fi aparati de Dumnezeu.
duminică, 3 februarie 2008
Rusinea de a exterioriza credinta in Dumnezeu
Voi vorbi in acest articol despre cei ce cred in Dumnezeu, dar le este rusine sa recunoasca. Insasi Biblia, care este cuvantul lui Dumnezeu, vorbeste despre acest lucru:
"Si veti fi urati de toti din pricina numelui Meu; dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui." (Matei 10:22)
Nu cred ca exista cineva care sa nu creada in sufletul lui in Dumnezeu, numai ca acelei persoane ii este frica, rusine, de reactia celor din jur si inainte ca acesta sa-si exteriorizeze trairile isi va pune intrebarea: "oare ce vor spune cei din jur?"
"oare vor rade de mine?".
Aceste intrebari sunt gresit puse pentru ca ele il vor impinge in a ascunde credinta lui in Dumnezeu. Nu trebuie sa ne fie rusine in a vorbi despre El, in a recunoaste credinta Lui, pentru ca vom simti o usurare a sufletului.
Este oare o infractiune in a crede in Dumnezeu? Si totusi, dupa cum spune si El, ceilalti ne vor uri pentru asta. De aceea, nu trebuie sa luam in cosiderare rautatile celor din jur, ci trebuie sa rabdam pana la sfarsit cu garantia ca vom fi mantuiti de Dumnezeu.
De ce ne urasc cei din jur? Pentru ca le este rusine sa recunoasca credinta in El, ca ne invidiaza ca noi am reusit sa impartasim Cuvantul Lui altora, iar ei nu au avut puterea asta.
Iov care "era un om adevarat, neprihanit, drept, cinstitor de Dumnezeu" afirma:
"gol am iesit din pantecele maicii mele" (Iov 1:21). Acesta ne da de inteles ca omul se naste "gol", adica fara de pacat. La nastere toti avem un singur Dumnezeu. Este gresit spus ca daca te nasti intr-o familie de credinciosi, obligatoriu devii si tu credincios. Fiecare dintre noi are dreptul la alegere intre bine si rau, are dreptul sa-si deschida pleoapele si sa vada, sa simta prezenta lui Dumnezeu, chiar daca acest lucru se va face la o varsta mai frageda sau mai inaintata.
Dumnezeu exista, nu putem nega asta, prin simplul fapt ca fiintam.
Acela care vorbeste despre Dumnezeu, nu trebuie sa aiba o infatisare anume, o pregatire specifica pentru aceasta, ci este de ajuns credinta in El. Dam exemplu pe David care era fiul cel mai mic al lui Iesei si era cioban: "acela paste oile"(1Regi 16:11). Acest David mai avea inca o trasatura, nicidecum ceva legat in ale razboiului, si anume cantatul la harpa. El, prin puterea lui Dumnezeu, l-a invins pe Goliat la Soco spre mirarea celor doua tabere adverse: filistenii si israelitii, condusi de Saul, care il considera un copilandru.
Dumnezeu este unul singur si adevarat, chiar David care a ajuns unul din regii poporului lui Dumnezeu confirma acest lucru: "Tu m-ai mantuit, Doamne, Dumnezeul adevarului" (Ps 30:5)
Apostolul Ioan afirma:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (In 14:6).
Necredinta in Dumnezeu este un pacat capital, iar aceasta reiese din avertizarea Mangaietorului.
"Si El, odata venit, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata: de pacat, pentru ca ei nu cred in Mine." (In 16:8-9).
"Si veti fi urati de toti din pricina numelui Meu; dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui." (Matei 10:22)
Nu cred ca exista cineva care sa nu creada in sufletul lui in Dumnezeu, numai ca acelei persoane ii este frica, rusine, de reactia celor din jur si inainte ca acesta sa-si exteriorizeze trairile isi va pune intrebarea: "oare ce vor spune cei din jur?"
"oare vor rade de mine?".
Aceste intrebari sunt gresit puse pentru ca ele il vor impinge in a ascunde credinta lui in Dumnezeu. Nu trebuie sa ne fie rusine in a vorbi despre El, in a recunoaste credinta Lui, pentru ca vom simti o usurare a sufletului.
Este oare o infractiune in a crede in Dumnezeu? Si totusi, dupa cum spune si El, ceilalti ne vor uri pentru asta. De aceea, nu trebuie sa luam in cosiderare rautatile celor din jur, ci trebuie sa rabdam pana la sfarsit cu garantia ca vom fi mantuiti de Dumnezeu.
De ce ne urasc cei din jur? Pentru ca le este rusine sa recunoasca credinta in El, ca ne invidiaza ca noi am reusit sa impartasim Cuvantul Lui altora, iar ei nu au avut puterea asta.
Iov care "era un om adevarat, neprihanit, drept, cinstitor de Dumnezeu" afirma:
"gol am iesit din pantecele maicii mele" (Iov 1:21). Acesta ne da de inteles ca omul se naste "gol", adica fara de pacat. La nastere toti avem un singur Dumnezeu. Este gresit spus ca daca te nasti intr-o familie de credinciosi, obligatoriu devii si tu credincios. Fiecare dintre noi are dreptul la alegere intre bine si rau, are dreptul sa-si deschida pleoapele si sa vada, sa simta prezenta lui Dumnezeu, chiar daca acest lucru se va face la o varsta mai frageda sau mai inaintata.
Dumnezeu exista, nu putem nega asta, prin simplul fapt ca fiintam.
Acela care vorbeste despre Dumnezeu, nu trebuie sa aiba o infatisare anume, o pregatire specifica pentru aceasta, ci este de ajuns credinta in El. Dam exemplu pe David care era fiul cel mai mic al lui Iesei si era cioban: "acela paste oile"(1Regi 16:11). Acest David mai avea inca o trasatura, nicidecum ceva legat in ale razboiului, si anume cantatul la harpa. El, prin puterea lui Dumnezeu, l-a invins pe Goliat la Soco spre mirarea celor doua tabere adverse: filistenii si israelitii, condusi de Saul, care il considera un copilandru.
Dumnezeu este unul singur si adevarat, chiar David care a ajuns unul din regii poporului lui Dumnezeu confirma acest lucru: "Tu m-ai mantuit, Doamne, Dumnezeul adevarului" (Ps 30:5)
Apostolul Ioan afirma:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (In 14:6).
Necredinta in Dumnezeu este un pacat capital, iar aceasta reiese din avertizarea Mangaietorului.
"Si El, odata venit, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata: de pacat, pentru ca ei nu cred in Mine." (In 16:8-9).
vineri, 1 februarie 2008
Psalmi 9-10
Trebuie sa nadajduim in Dumnezeu, pentru ca El este cel care ne va ajuta la nevoie, cel care nu ne paraseste ci din contra ne ajuta.Trebuie sa avem nadejde in Domnu fiinca El n-a parasit pe cei ce-L cauta:"Sa nadajduiasca in Tine cei ce cunosc numele Tau,
ca nu i-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine, Doamne!"(Psalmi 9:10)
Cei ce doresc sa faca rau, noua ce ne incredem in Dumnezeu, care ne sapa gropi in care sa cadem, sau ne intind capcane ca sa picam in ele, sunt pedepsiti de Domnul si cad singuri in capcanele proprii, pentru ca Dumnezeu vegheza asupra celor care Ii urmeaza calea.
"Cazut-au paganii in groapa pe care-au facut-o;
in cursa aceasta pe care au ascuns-o s'a prins piciorul lor." (Psalmi 9:15)
Drepti sau necredinciosi, suntem vegheati de Dumnezeu pentru ca suntem creatia Lui, dar El ii uraste pe cei ce iubesc nedreptatea.
"Domnul il cerceteaza pe cel drept si pe cel necredincios,
dar sufletul Sau il uraste pe cel ce iubeste nedreptatea. " (Psalmi 10:5)
ca nu i-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine, Doamne!"(Psalmi 9:10)
Cei ce doresc sa faca rau, noua ce ne incredem in Dumnezeu, care ne sapa gropi in care sa cadem, sau ne intind capcane ca sa picam in ele, sunt pedepsiti de Domnul si cad singuri in capcanele proprii, pentru ca Dumnezeu vegheza asupra celor care Ii urmeaza calea.
"Cazut-au paganii in groapa pe care-au facut-o;
in cursa aceasta pe care au ascuns-o s'a prins piciorul lor." (Psalmi 9:15)
Drepti sau necredinciosi, suntem vegheati de Dumnezeu pentru ca suntem creatia Lui, dar El ii uraste pe cei ce iubesc nedreptatea.
"Domnul il cerceteaza pe cel drept si pe cel necredincios,
dar sufletul Sau il uraste pe cel ce iubeste nedreptatea. " (Psalmi 10:5)
joi, 31 ianuarie 2008
Psalmii 4-9
Dumnezeu nu paraseste pe robii Lui niciodata si atunci cand ne indreptam rugaciunea Celui-Preinalt, El ne asculta pentru ca suntem credinciosi.In timp ce ne rugam Lui, Dumnezeu ne scapa de necaz ne alina durerile dar cel mai important lucru este acela ca Ne asculta nu ne intoarce spatele niciodata, daca noi mergem pe calea Lui cea fara de pacat.
"Cand eu am strigat, Tu m'ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele
intru necaz m'ai alinat;
ai mila de mine,asculta-mi rugaciunea"(Psalmul 4:1)
In El oamenii isi gasesc dreptatea.Ca cine face dreptatea?Nu oare Dumnezeu care este Stapanul stapanilor, Judecatorul judecatorilor si Regele regilor.
Il rugam pe Dumnezeu sa ne asculte, sa ne inteleaga sa ia aminte la rugaciunile noastre pentru ca recunoastem ca El este Imparatul nostru si Dumnezeul nostru.Si orice s-ar intampla in sensul ca toti il parasesc pe Dumnezeu, noi chiar si singuri nu trebuie sa ne indepartam de Dumnezeu si trebuie sa-i slujim neincetat.
"1 Graiurile mele asculta-le, Doamne,
Intelege-mi strigarea!
2 Ia aminte la glasul rugaciunii mele,
Imparatul meu si Dumnezeul meu,
Caci Tie ma voi ruga, Doamne!" (Psalmul 5:1-2)
Dumnezeu ne-a daruit creatia lui pamanteasca, ne-a dat-o in grija, noua oamenilor si darul de a putea imblanzii animalele, de a le controla de a obtine foloase materiale de la ele pentru a putea sa traim.Este vorba de oile,boii, chiar fiarele campului, pasari si pesti, pe care Dumnezeu cu voia Lui ne face stapani peste ele, si mai ales peste pamant.Tot ceea ce cere El in schimb pentru asta este sa-L slujim!
"6 si l-ai pus peste lucrul mainilor Tale,
pe toate le-ai supus sub picioarele lui,
oile si boii,da,totul,
chiar si fiarele campului,
pasarile cerului si pestii marii,cele ce strabat cararile marilor"(Psalmul 8:6-8)
Este asa de greu sa-I multumim Domnului pentru ce avem, sa ne rugam Lui zi de zi?
Raspunsul e ca pentru unii oameni care L-au uitat este greu.
Multi merg la biserici (nu are importanta de care religie), important este sa fie inchinata Domnului, doar cand au o problema, si se roaga la Dumnezeu sa i-o rezolve.
Dumnezeu chiar si in cazul acesta nu ii lasa, caci este iertator si face ca ruga indreptata spre El sa se realizeze pe cat posibil.Sa ne aducem aminte de poporul lui Israel de cate ori nu au gresit si au fost iertati. El dovedeste de acolo de sus ca exista, ca este iertator dar degeaba ca multi nu Il cred, asteapta sa vada minuni ca sa creada.
Ori Dumnezeu nu este magician sa faca minuni atunci cand omul ca sa creada in El asteapta lucrul asta.
Inca de la Adam si Eva omul avea posibilitatea sa aleaga intre bine si rau.Atunci a ales raul pentru ca nu stia ce reprezinta el, dar acuma pentru noi oamenii este mai usor, fiindca stim ca raul nu e bun.Avem dovada asta clara,atat in Biblie cat si in viata de zi cu zi.
De aceea cred ca nu tebuie sa facem rau chiar si atunci cand cineva nu ne face bine, ci trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa ne intareasca, sa ne limpezeasca mintile atunci cand avem de ales intre bine si rau.
Ca pana la urma nimeni nu ne obliga sa alegem raul.Dar ne ispiteste.Cu toata aceasta libertate a omului de a alege intre bine si rau , cu cat timpul trece, observ ca se alege raul.Si toate acestea nu duce la nimic bun.Ca din rau nu iese bun.
fiti mai buni!
Rugaciunea indreptata spre Dumnezeu are efecte devastatoare pentru dusman, deoarece toate uneltele lui folosite cu scopul de a ne face rau, cat si intariturile lui in care se ascunde se dovedesc a fi fara folos.
"vrajmasul a fost pan'la urma lipsit de sabie, iar cetatile lui le-ai surpat"(Psalmi 9:6)
"Cand eu am strigat, Tu m'ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele
intru necaz m'ai alinat;
ai mila de mine,asculta-mi rugaciunea"(Psalmul 4:1)
In El oamenii isi gasesc dreptatea.Ca cine face dreptatea?Nu oare Dumnezeu care este Stapanul stapanilor, Judecatorul judecatorilor si Regele regilor.
Il rugam pe Dumnezeu sa ne asculte, sa ne inteleaga sa ia aminte la rugaciunile noastre pentru ca recunoastem ca El este Imparatul nostru si Dumnezeul nostru.Si orice s-ar intampla in sensul ca toti il parasesc pe Dumnezeu, noi chiar si singuri nu trebuie sa ne indepartam de Dumnezeu si trebuie sa-i slujim neincetat.
"1 Graiurile mele asculta-le, Doamne,
Intelege-mi strigarea!
2 Ia aminte la glasul rugaciunii mele,
Imparatul meu si Dumnezeul meu,
Caci Tie ma voi ruga, Doamne!" (Psalmul 5:1-2)
Dumnezeu ne-a daruit creatia lui pamanteasca, ne-a dat-o in grija, noua oamenilor si darul de a putea imblanzii animalele, de a le controla de a obtine foloase materiale de la ele pentru a putea sa traim.Este vorba de oile,boii, chiar fiarele campului, pasari si pesti, pe care Dumnezeu cu voia Lui ne face stapani peste ele, si mai ales peste pamant.Tot ceea ce cere El in schimb pentru asta este sa-L slujim!
"6 si l-ai pus peste lucrul mainilor Tale,
pe toate le-ai supus sub picioarele lui,
oile si boii,da,totul,
chiar si fiarele campului,
pasarile cerului si pestii marii,cele ce strabat cararile marilor"(Psalmul 8:6-8)
Este asa de greu sa-I multumim Domnului pentru ce avem, sa ne rugam Lui zi de zi?
Raspunsul e ca pentru unii oameni care L-au uitat este greu.
Multi merg la biserici (nu are importanta de care religie), important este sa fie inchinata Domnului, doar cand au o problema, si se roaga la Dumnezeu sa i-o rezolve.
Dumnezeu chiar si in cazul acesta nu ii lasa, caci este iertator si face ca ruga indreptata spre El sa se realizeze pe cat posibil.Sa ne aducem aminte de poporul lui Israel de cate ori nu au gresit si au fost iertati. El dovedeste de acolo de sus ca exista, ca este iertator dar degeaba ca multi nu Il cred, asteapta sa vada minuni ca sa creada.
Ori Dumnezeu nu este magician sa faca minuni atunci cand omul ca sa creada in El asteapta lucrul asta.
Inca de la Adam si Eva omul avea posibilitatea sa aleaga intre bine si rau.Atunci a ales raul pentru ca nu stia ce reprezinta el, dar acuma pentru noi oamenii este mai usor, fiindca stim ca raul nu e bun.Avem dovada asta clara,atat in Biblie cat si in viata de zi cu zi.
De aceea cred ca nu tebuie sa facem rau chiar si atunci cand cineva nu ne face bine, ci trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa ne intareasca, sa ne limpezeasca mintile atunci cand avem de ales intre bine si rau.
Ca pana la urma nimeni nu ne obliga sa alegem raul.Dar ne ispiteste.Cu toata aceasta libertate a omului de a alege intre bine si rau , cu cat timpul trece, observ ca se alege raul.Si toate acestea nu duce la nimic bun.Ca din rau nu iese bun.
fiti mai buni!
Rugaciunea indreptata spre Dumnezeu are efecte devastatoare pentru dusman, deoarece toate uneltele lui folosite cu scopul de a ne face rau, cat si intariturile lui in care se ascunde se dovedesc a fi fara folos.
"vrajmasul a fost pan'la urma lipsit de sabie, iar cetatile lui le-ai surpat"(Psalmi 9:6)
miercuri, 30 ianuarie 2008
Iov
In Iov este mentionat pentru prima data numele "Satana".
Binenteles multi vor spune: dar l-am intalnit si in Facerea cand i-a zis femeii sa manance din pomul interzis (Facerea 3:1-4). Reamintesc ca aici era "sarpele", deci nu s-a folosit numele Satana.Exista fara indoiala legatura dintre sarpe si Satana care este una si aceeasi, pentru ca el l-a impins pe om la pacat.
Este un pacat pe care ni-l asumam cu totii de la Adam si Eva si pana in zilele noastre, deaceea trebuie sa alegem calea cea dreapta si sa nu ne lasam impinsi in pacat de cel viclean care nu este altcineva decat Satana.
Taria pentru a alege si a pastra calea cea dreapta nu este altceva decat credinta in Dumnezeu care ne v-a intarii inimile ca sa nu ne lasam pacaliti de Satana.Deaceea trebuie sa-i multumim in fiecare clipa pentru ca existam.
Asa s'a intamplat si cu omul Iov, care "era fara prihana curat la suflet" care se temea de Dumnezeu (Iov 1:1)
Acesta avea 7 fii si 3 fice, averi impresionante oi, camile boi, magarite si multi slujitori, pe care acesta le-a realizat cu timpul pentru ca se incredea in Domnul.Si daca recitim ce am scris in Psalmii, ca cel ce nu este rau, pacatos si ucigas acesta rodeste devreme.In situatia lui Iov roadele sunt averile pe care acesta le are.
Dumnezeu il iubea pe Iov pentru ca acesta era un om credincios.Satana vine la Dumnezeu in timp ce El era cu fii lui (ingerii) (Iov 1:6).De aici intelegem ca si Satana era in cer impreuna cu ingerii.
Satana ii spune lui Dumnezeu ca Iov se increde in El numai pentru simplu fapt ca este bogat si ca ii datoreaza totul Lui ca sa-l apere si sa-si pastreze averile, nicidecum ca acesta crede intr-adevar in Domnul, si cere permisiunea sa-i dovedeasca ca asa este.
Dumnezeu ii da permisiunea Satanei sa mearga sa-i ia averile numai "asupra lui sa nu intinda mana"(Iov 1:12)
Satana ii ia lui Iov prin diferite metode toate averile in timp ce el statea cu fii si ficele la masa mancand si band vin.Numai cate un slujitor care era insarcinat cu grija uneia din turme scapa cu viata ca sa-i spuna lui Iov ce s-a intampla.
Toate acestea Iov le-a acceptat pentru ca zice el "gol am iesit din pantecele mamei mele,si gol ma voi intoarce in sanul pamantului" (Iov 1:21) Lucru adevarat pentru ca toti ne nastem goi, adica fara nimic si incepem sa agonisim prin credinta in Dumnezeu.Scopul credintei nu este acesta de a agonisi cat mai mult, ci aceasta reprezinta rasplata pe care ne-o da Domnul.
Toate aceste incercari indreptate impotriva lui Iov de catre Satana au esuat pentru ca nu s-a obtinut rezultatul asteptat si acesta nu a pacatuit.
Satana cere permisiunea lui Dumnezeu inca o data sa-I demonstreze ca daca ii ia si viata lui Iov acesta se v-a intoarce impotriva Lui.Dumnezeu ii raspunde Satanei "iata, ti-l dau pe mana:numai cruta-i viata"(Iov 2:6)
Satana "a lovit pe Iov cu o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului"(Iov 2:7) dar Iov nu si-a pierdut credinta in Dumnezeu.
Se observa iar ca Satana se foloseste de trupul femeii ca sa-l aduca pe barbat la pacat."Nevasta-sa i-a zis:tu ramai neclintit in neprihanirea ta.Bleastama pe Dumnezeu, si mori"(Iov 2:9) Deci iar este folosita femeia ca si in Facerea cand l-a ispitit pe barbat, mancand din pomul interzis.Cred ca femeia este unealta folosita, finta slaba, sensibila , lipsita de putere, pe care Satana o intrebuinteaza la ducerea barbatului la pierzanie.
In toate tinuturile s-a auzit de necazurile lui Iov, asa ca 3 prieteni a acestuia au venit la el.Este vorba de Elifaz, Bildad si Tofar fiecare din tinuturi diferite.(Iov 2:11)
Urmeaza cuvantarile rostite de acestia care tind sa-l invinovateasca pe Iov de un pacat savarsit, lucru total fals, deoarece acestia cred ca Dumnezeu nu i-a adus degeaba acestuia toate necazurile cazute asupra lui.
Raspunsul lui Iov are totdeauna aceeasi substanta de nevinovatie, deoarece acesta stie sigur ca nu a gresit cu nimica impotriva lui Dumnezeu.Acesta sustine cu tarie acest lucru, ca este fara vina in fata Domnului, dar cei 3 prieteni a lui nu cred ca Dumnezeu l-ar fi indepartat de la fata Lui degeaba.
Toate aceste presiuni indreptate de cei trei asupra psihicului lui Iov nu a dus la schimbarea deciziei de nevinovatie a acestuia.Cu toate acestea el nu vorbeste de rau pe Domnul.
Oare exista astazi cineva care are taria lui Iov de a stapanii furia? Acest lucru poate fi obtinut prin credinta in Dumnezeu, credinta nemasurata, pe care o are Iov, si o putem avea si noi.
Este greu in a ne ruga lui Dumnezeu?
Pentru unii este mai usor sa-L paraseasca decat sa indure toate necazurile care l-au lovit pe Iov.Dar acesta nu face parte din grupul celor care parasesc pe Domnul, ci este inzestrat cu credinta in Dumnezeu incat toate incercarile celui rau esueaza.
In capitolul 38-41 din Iov este prezentat raspunsul lui Dumnezeu care isi descrie puterile dandu-i de inteles lui Iov ca el nu este decat un om si ca el nu ar fii putut face toate aceste minuni pe care Domnul le-a facut.Lucru adevarat, dar toate aceste nu au dus la schimbarea deciziei lui Iov de a pleda nevinovat in fata Judecatorului stiind ca toate necazurile care s-au abatut asupra lui, au fost fara motiv.
Si cine are curajul de a contrazice pe Dumnezeu?Iov a avut acest curaj deoarece acesta stia sigur ca a urmat caile Domnului.De aceea cand stim sigur ca nu am gresit trebuie sa ne aparam si sa nu avem niciun dubiu.
In capitolul 42 din Iov este prezentata iertarea lui Iov si acuzarea celor 3 prieteni a lui care au incercat sa-i schimbe decizia."Mania Mea S'a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentruca n'ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov"(Iov 42:7)
Daca Satana a avut scop de a-I demonstra lui Dumnezeu ca Iov se v-a razvrati impotriva Lui daca acesta pierde averea si trupul, acestea nu s-au intamplat.Am spus trupul pentru ca viata nu s-ar potrivi deoarece acesta nu si-a pierdut viata,suflarea ci trupul care a fost lovit cu bube.Si chiar daca cei 3 prieteni au incercat fara prisos de a-i schimba decizia, Iov nu a renuntat nicio clipa la Dumnezeu, fiind intarit de credinta lui nemarginita in El.
In final Iov a primit de la Dumnezeu indoit ce a avut(Iov 42:12)
Iov a murit la 140 ani.
Binenteles multi vor spune: dar l-am intalnit si in Facerea cand i-a zis femeii sa manance din pomul interzis (Facerea 3:1-4). Reamintesc ca aici era "sarpele", deci nu s-a folosit numele Satana.Exista fara indoiala legatura dintre sarpe si Satana care este una si aceeasi, pentru ca el l-a impins pe om la pacat.
Este un pacat pe care ni-l asumam cu totii de la Adam si Eva si pana in zilele noastre, deaceea trebuie sa alegem calea cea dreapta si sa nu ne lasam impinsi in pacat de cel viclean care nu este altcineva decat Satana.
Taria pentru a alege si a pastra calea cea dreapta nu este altceva decat credinta in Dumnezeu care ne v-a intarii inimile ca sa nu ne lasam pacaliti de Satana.Deaceea trebuie sa-i multumim in fiecare clipa pentru ca existam.
Asa s'a intamplat si cu omul Iov, care "era fara prihana curat la suflet" care se temea de Dumnezeu (Iov 1:1)
Acesta avea 7 fii si 3 fice, averi impresionante oi, camile boi, magarite si multi slujitori, pe care acesta le-a realizat cu timpul pentru ca se incredea in Domnul.Si daca recitim ce am scris in Psalmii, ca cel ce nu este rau, pacatos si ucigas acesta rodeste devreme.In situatia lui Iov roadele sunt averile pe care acesta le are.
Dumnezeu il iubea pe Iov pentru ca acesta era un om credincios.Satana vine la Dumnezeu in timp ce El era cu fii lui (ingerii) (Iov 1:6).De aici intelegem ca si Satana era in cer impreuna cu ingerii.
Satana ii spune lui Dumnezeu ca Iov se increde in El numai pentru simplu fapt ca este bogat si ca ii datoreaza totul Lui ca sa-l apere si sa-si pastreze averile, nicidecum ca acesta crede intr-adevar in Domnul, si cere permisiunea sa-i dovedeasca ca asa este.
Dumnezeu ii da permisiunea Satanei sa mearga sa-i ia averile numai "asupra lui sa nu intinda mana"(Iov 1:12)
Satana ii ia lui Iov prin diferite metode toate averile in timp ce el statea cu fii si ficele la masa mancand si band vin.Numai cate un slujitor care era insarcinat cu grija uneia din turme scapa cu viata ca sa-i spuna lui Iov ce s-a intampla.
Toate acestea Iov le-a acceptat pentru ca zice el "gol am iesit din pantecele mamei mele,si gol ma voi intoarce in sanul pamantului" (Iov 1:21) Lucru adevarat pentru ca toti ne nastem goi, adica fara nimic si incepem sa agonisim prin credinta in Dumnezeu.Scopul credintei nu este acesta de a agonisi cat mai mult, ci aceasta reprezinta rasplata pe care ne-o da Domnul.
Toate aceste incercari indreptate impotriva lui Iov de catre Satana au esuat pentru ca nu s-a obtinut rezultatul asteptat si acesta nu a pacatuit.
Satana cere permisiunea lui Dumnezeu inca o data sa-I demonstreze ca daca ii ia si viata lui Iov acesta se v-a intoarce impotriva Lui.Dumnezeu ii raspunde Satanei "iata, ti-l dau pe mana:numai cruta-i viata"(Iov 2:6)
Satana "a lovit pe Iov cu o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului"(Iov 2:7) dar Iov nu si-a pierdut credinta in Dumnezeu.
Se observa iar ca Satana se foloseste de trupul femeii ca sa-l aduca pe barbat la pacat."Nevasta-sa i-a zis:tu ramai neclintit in neprihanirea ta.Bleastama pe Dumnezeu, si mori"(Iov 2:9) Deci iar este folosita femeia ca si in Facerea cand l-a ispitit pe barbat, mancand din pomul interzis.Cred ca femeia este unealta folosita, finta slaba, sensibila , lipsita de putere, pe care Satana o intrebuinteaza la ducerea barbatului la pierzanie.
In toate tinuturile s-a auzit de necazurile lui Iov, asa ca 3 prieteni a acestuia au venit la el.Este vorba de Elifaz, Bildad si Tofar fiecare din tinuturi diferite.(Iov 2:11)
Urmeaza cuvantarile rostite de acestia care tind sa-l invinovateasca pe Iov de un pacat savarsit, lucru total fals, deoarece acestia cred ca Dumnezeu nu i-a adus degeaba acestuia toate necazurile cazute asupra lui.
Raspunsul lui Iov are totdeauna aceeasi substanta de nevinovatie, deoarece acesta stie sigur ca nu a gresit cu nimica impotriva lui Dumnezeu.Acesta sustine cu tarie acest lucru, ca este fara vina in fata Domnului, dar cei 3 prieteni a lui nu cred ca Dumnezeu l-ar fi indepartat de la fata Lui degeaba.
Toate aceste presiuni indreptate de cei trei asupra psihicului lui Iov nu a dus la schimbarea deciziei de nevinovatie a acestuia.Cu toate acestea el nu vorbeste de rau pe Domnul.
Oare exista astazi cineva care are taria lui Iov de a stapanii furia? Acest lucru poate fi obtinut prin credinta in Dumnezeu, credinta nemasurata, pe care o are Iov, si o putem avea si noi.
Este greu in a ne ruga lui Dumnezeu?
Pentru unii este mai usor sa-L paraseasca decat sa indure toate necazurile care l-au lovit pe Iov.Dar acesta nu face parte din grupul celor care parasesc pe Domnul, ci este inzestrat cu credinta in Dumnezeu incat toate incercarile celui rau esueaza.
In capitolul 38-41 din Iov este prezentat raspunsul lui Dumnezeu care isi descrie puterile dandu-i de inteles lui Iov ca el nu este decat un om si ca el nu ar fii putut face toate aceste minuni pe care Domnul le-a facut.Lucru adevarat, dar toate aceste nu au dus la schimbarea deciziei lui Iov de a pleda nevinovat in fata Judecatorului stiind ca toate necazurile care s-au abatut asupra lui, au fost fara motiv.
Si cine are curajul de a contrazice pe Dumnezeu?Iov a avut acest curaj deoarece acesta stia sigur ca a urmat caile Domnului.De aceea cand stim sigur ca nu am gresit trebuie sa ne aparam si sa nu avem niciun dubiu.
In capitolul 42 din Iov este prezentata iertarea lui Iov si acuzarea celor 3 prieteni a lui care au incercat sa-i schimbe decizia."Mania Mea S'a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentruca n'ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov"(Iov 42:7)
Daca Satana a avut scop de a-I demonstra lui Dumnezeu ca Iov se v-a razvrati impotriva Lui daca acesta pierde averea si trupul, acestea nu s-au intamplat.Am spus trupul pentru ca viata nu s-ar potrivi deoarece acesta nu si-a pierdut viata,suflarea ci trupul care a fost lovit cu bube.Si chiar daca cei 3 prieteni au incercat fara prisos de a-i schimba decizia, Iov nu a renuntat nicio clipa la Dumnezeu, fiind intarit de credinta lui nemarginita in El.
In final Iov a primit de la Dumnezeu indoit ce a avut(Iov 42:12)
Iov a murit la 140 ani.
marți, 29 ianuarie 2008
Psalmii
In cap.I versetele 1,2,3 se enumera trei situatii generale:necredincios, pacatos si ucigas care nu sunt placute Domnului.
Deci cel ce "n'a umblat in sfatul necredinciosilor
si cu pacatosii'n cale nu a stat
si pe scaunul ucigasilor n'a sezut" este fericit si v-a duce o viata linistita aparata de greutatile care ii vor aparea in cale si mai ales v-a fi ferit de furia lui Dumnezeu.
Prin "necredincios" se intelege cel ce traieste pentru nimic, are o viata invizibila, nu are niciun scop, nu crede in Dumnezeu, cu toate ca ii datoreaza in primul rand viata.
Oare pentru ce ne nastem si pentru ce traim? daca nu ne rugam si nu aducem multumiri Domnului Dumnezeu care ne-a creat si ne-a dat viata.
Urmeaza cuvantul"pacatos"care sugereaza in vorbirea de zi cu zi cel ce face pacate, cel ce nu asculta de cuvintele Domnului de legile lui, cel ce se inchina la idoli cu toate ca Dumnezeu este unul singur si a demonstrat puterea Lui, de la scoaterea evreilor din Egipt si pana in zilele noastre, si tot refuzam sa ne incredem in El asa cum ai facut-o si evreii de nenumarate ori cand erau condusi de Moise in drumul lor catre tara promisa.
"Ucigasii", reprezinta cei ce iau viata cuiva fara drept, ca dreptul de a lua viata il are numai Dumnezeul care a creat pe om.Acestia incalca si una din cele 10 porunci date de El:"sa nu ucizi"
de aceea acesti ucigasi sunt si necredinciosi deoarece nu cred in El si pacatosi deoarece ei incalca una din cele 10 porunci.
Urmeaza enuntarea de "barbat" prin care se intelege si femeia fiindca este una si aceeasi natuta umana.Ea este facuta din barbat din "una din coastele lui"(Geneza 2:21) deaceea intelegem aici si enuntarea ei.
Se adauga starea de spirit "fericit barbatul"(Psalmii 1:1) deoarece acesta isi gaseste fericirea,bucuria, implinirea prin faptul ca slujeste Domnului ziua si noaptea si de aceea i se face comparatia cu un pom roditor, asezat int-unul dintre cele mai bune locuri de pe pamant "langa un izvor de apa"(Psalmii 1:3)
Rodul acesta devreme exprima rasplatirea lui Dumnezeu pentru cugetarea omului la legea Lui ziua si noaptea.Prin rod se intelege bucuria, sanatatea, fericirea sufleteasca pe care acesta le primeste drept rasplata credintei lui nemarginita in Dumnezeu.
Dumnezeu ii garanteaza aceluia care cugeta la legea Lui, ziua si noaptea, nu i se vor vestejii frunzele si tot ce incepe duce la bun sfarsit(Ps 1:3) Frunzele verzi adica contrare aici vestedului reprezinta sanatatea pe care o v-a avea omul. Si oare sanatatea nu este cel mai de pret lucru pe care il avem? deoarece daca avem sanatate, avem si putere de lucru si putem realiza tot ce ne dorim"(Marcu 11:23-24)
update: Deasemenea nu putem sa ignoram locul acestuia care nu este unul la intamlare, ci unul special ales pentru cei ce slujesc Domnului,Cum am precizat mai sus cu 2 alineate asezat int-unul dintre cele mai bune locuri de pe pamant "langa un izvor de apa"(Psalmii 1:3)
"langa un izvor cu apa" este plin de semnificatii, deoarece:
1.apa reprezinta principala sursa de mentinere a vietii.
Fara apa putem trai?
2.apa reprezinta principalul element care duce la dezvoltarea vegetatiei, din care omul isi procura hrana.
Fara apa cresc plantele?
3.apa reprezinta curatenia, atat in sensul propriu cat si in cel figurat.
4.izvorul semnifica miscarea continua a apei care curge si nu poate fi oprit, asa cum curg anii omului si nimeni nu-i poate opri in loc.
Dar credeti ca Dumnezeu nu poate face posibil ca lucrurile astea sa fie existente fara apa?Sunt convins ca da.Dar trebuie sa credem ca asa cum s-a gandit El de la inceput ca trebuie sa fie , asa a fost si v-a fi si cei care se incred in El si respecta legile date de acesta vor traii o viata linistita si lipsita de pericole.
Nu trebuie sa-L subestimam pe Domnul Dumnezeu pentru-ca asa cum a creat poate sa si distruga, si e suficient sa intrerupa curgerea apei care v-a provoca seceta.
Asta ne dorim?Sunt sigur ca nu.De aceea sarcina noastra a muritorilor este aceea de a ne ruga si de a multumii continuu Domnului nostru pentru ce ne-a dat si mai ales pentru sanatate fiindca daca avem sanatate avem si putere de lucru.
Deci cel ce "n'a umblat in sfatul necredinciosilor
si cu pacatosii'n cale nu a stat
si pe scaunul ucigasilor n'a sezut" este fericit si v-a duce o viata linistita aparata de greutatile care ii vor aparea in cale si mai ales v-a fi ferit de furia lui Dumnezeu.
Prin "necredincios" se intelege cel ce traieste pentru nimic, are o viata invizibila, nu are niciun scop, nu crede in Dumnezeu, cu toate ca ii datoreaza in primul rand viata.
Oare pentru ce ne nastem si pentru ce traim? daca nu ne rugam si nu aducem multumiri Domnului Dumnezeu care ne-a creat si ne-a dat viata.
Urmeaza cuvantul"pacatos"care sugereaza in vorbirea de zi cu zi cel ce face pacate, cel ce nu asculta de cuvintele Domnului de legile lui, cel ce se inchina la idoli cu toate ca Dumnezeu este unul singur si a demonstrat puterea Lui, de la scoaterea evreilor din Egipt si pana in zilele noastre, si tot refuzam sa ne incredem in El asa cum ai facut-o si evreii de nenumarate ori cand erau condusi de Moise in drumul lor catre tara promisa.
"Ucigasii", reprezinta cei ce iau viata cuiva fara drept, ca dreptul de a lua viata il are numai Dumnezeul care a creat pe om.Acestia incalca si una din cele 10 porunci date de El:"sa nu ucizi"
de aceea acesti ucigasi sunt si necredinciosi deoarece nu cred in El si pacatosi deoarece ei incalca una din cele 10 porunci.
Urmeaza enuntarea de "barbat" prin care se intelege si femeia fiindca este una si aceeasi natuta umana.Ea este facuta din barbat din "una din coastele lui"(Geneza 2:21) deaceea intelegem aici si enuntarea ei.
Se adauga starea de spirit "fericit barbatul"(Psalmii 1:1) deoarece acesta isi gaseste fericirea,bucuria, implinirea prin faptul ca slujeste Domnului ziua si noaptea si de aceea i se face comparatia cu un pom roditor, asezat int-unul dintre cele mai bune locuri de pe pamant "langa un izvor de apa"(Psalmii 1:3)
Rodul acesta devreme exprima rasplatirea lui Dumnezeu pentru cugetarea omului la legea Lui ziua si noaptea.Prin rod se intelege bucuria, sanatatea, fericirea sufleteasca pe care acesta le primeste drept rasplata credintei lui nemarginita in Dumnezeu.
Dumnezeu ii garanteaza aceluia care cugeta la legea Lui, ziua si noaptea, nu i se vor vestejii frunzele si tot ce incepe duce la bun sfarsit(Ps 1:3) Frunzele verzi adica contrare aici vestedului reprezinta sanatatea pe care o v-a avea omul. Si oare sanatatea nu este cel mai de pret lucru pe care il avem? deoarece daca avem sanatate, avem si putere de lucru si putem realiza tot ce ne dorim"(Marcu 11:23-24)
update: Deasemenea nu putem sa ignoram locul acestuia care nu este unul la intamlare, ci unul special ales pentru cei ce slujesc Domnului,Cum am precizat mai sus cu 2 alineate asezat int-unul dintre cele mai bune locuri de pe pamant "langa un izvor de apa"(Psalmii 1:3)
"langa un izvor cu apa" este plin de semnificatii, deoarece:
1.apa reprezinta principala sursa de mentinere a vietii.
Fara apa putem trai?
2.apa reprezinta principalul element care duce la dezvoltarea vegetatiei, din care omul isi procura hrana.
Fara apa cresc plantele?
3.apa reprezinta curatenia, atat in sensul propriu cat si in cel figurat.
4.izvorul semnifica miscarea continua a apei care curge si nu poate fi oprit, asa cum curg anii omului si nimeni nu-i poate opri in loc.
Dar credeti ca Dumnezeu nu poate face posibil ca lucrurile astea sa fie existente fara apa?Sunt convins ca da.Dar trebuie sa credem ca asa cum s-a gandit El de la inceput ca trebuie sa fie , asa a fost si v-a fi si cei care se incred in El si respecta legile date de acesta vor traii o viata linistita si lipsita de pericole.
Nu trebuie sa-L subestimam pe Domnul Dumnezeu pentru-ca asa cum a creat poate sa si distruga, si e suficient sa intrerupa curgerea apei care v-a provoca seceta.
Asta ne dorim?Sunt sigur ca nu.De aceea sarcina noastra a muritorilor este aceea de a ne ruga si de a multumii continuu Domnului nostru pentru ce ne-a dat si mai ales pentru sanatate fiindca daca avem sanatate avem si putere de lucru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
