luni, 25 februarie 2008

Voce Divina

joi, 21 februarie 2008

Fumatul!

Ce este fumatul si cum se ajunge la fumat?

Din propria experienta trebuie sa recunosc ca nu stiu, dar de-a lungul timpului am analizat pe cei din imprejurul meu si va pot zice ce este si cum se ajunge la fumat.
Sa incepem pe rand:

Ce este fumatul?

Procesul de inhalare (tragere in plamani) prin calea orala, a rezultatului provenit din arderea unei cantitati de tutun (in cazul tigarilor obisnuite), care produce "o linistire, o calmare" a persoanei care-si otraveste plamanul cu asemenea fum, se numeste fumat.

Am pus in ghilimele, linistire si calmare pentru ca sunt explicatiile date de fumatorii cu care am intrat in discutie.

Acuma am sa-mi exprim si eu punctul de vedere in privinta fumatului, cu toate ca ma puteti contrazice ca nu stiu ce este asta pentru ca nu fumez.Intr-adevar nu fumez, nu vreau sa fumez si nici nu am fumat vreodata si ma simt foarte bine.Nu imi pare rau ca as fi pierdut ceva.

Din contra sunt bucuros ca prin credinta mea, am fost aparat de Dumnezeu sa nu cad in patima fumatului pentru ca trebuie sa recunoastem ca e un viciu de care nu se poate scapa asa usor.
Un viciu la fel ca: bautura, jocurile de noroc, curvia etc.

Ori toate aceste vicii nu duc cumva la savarsirea pacatului, la neascultarea de Dumnezeu?
Si cine ne impinge spre aceste vicii? Diavolul pentru ca suntem slabi si nu avem credinta in Dumnezeu pentru a putea birui, pentru a putea ocoli ispita.

Dupa cum am mai scris in alte articole si binenteles gasim scris si in Biblie, femeia este arma cu care lucreaza satana. E arma lui pentru ca este mai sensibila, mai fina, mai usor de corupt. Nu trebuie sa intelegem ca toate femeile sun slabe. Sunt femei cu credinta in Dumnezeu, foarte puternice, poate de multe ori mai puternice decat un barbat.

Cum lucreaza Diavolul prin aceste femei? Aceasta te corupe prin frumusetea si inocenta ei "aparenta", iti vinde un pachet de tigari si pentru asta obtii un zambet frumos de la ea, si poate o impresionezi daca mai si fumezi pentru ca daca e si ea fumatoare o sa ti se alature si puteti sta de vorba; daca te intreaba daca nu ai tigari la tine, ar fi pacat sa nu ai pentru ca ai rata ocazia sa o cunosti mai bine si sa te impretenesti cu ea etc....

Cum se ajunge la fumat?

Deja am raspuns mai sus.La fumat se ajunge prin dorinta omului de a iesi in evidenta, de a-si ocupa timpul liber, care pentru el nu poate fi inlocuit cu rugaciune si multumire la Dumnezeu, ci prin fumat.

In majoritatea cazurilor fumatorii isi castiga acest "prestigiu" inca din tinerete. Depinde de anturaj, si trebuie sa recunoastem ca in majoritatea grupurilor de prieteni exista cel putin un fumator.

Apoi un alt factor care duce la fumat este curiozitatea de a incerca, daca este bun sau rau. Aici suntem iarasi pusi la incercare, in sensul ca suntem fiinte slabe sau puternice, fiinte credincioase sau pacatoase, daca Il avem pe Dumnezeu deasupra noastra sau nu.

Trebuie sa recunoastem ca din pacate nu sunt multi care se lasa de fumat, iar acestia, putini au reusit acest lucru prin credinta in Dumnezeu.Spre durerea noastra sunt foarte multi care se apuca sau nu se pot lasa de fumat.

O sa va intrebati de ce am zis spre "durerea noastra", de ce sa ne ingrijoram noi nefumatorii si de ce nu ne vedem de treaba noastra.
O sa va raspund si la aceasta intrebare.Durerea si ingrijorarea noastra este ca si noi traim pe acelasi Pamant ca si voi, respiram acelasi aer. Un alt factor este dezvoltarea generatiilor, cresterea copiilor, sanatatea copiilor.

Dumnezeu ne-a dat trup nu sa ne batem joc de el si sa ne maltratam singuri. Iar daca altcineva ne va maltrata in orice fel, acela va raspunde in fata Lui.

Treaba noastra a celor credinciosi este de a aduce pe cei pacatosi si de a-i readuce pe cei ce au avut credinta dar au pierdut-o inapoi la Dumnezeu.


















Multumesc sorei Dana N.

marți, 19 februarie 2008

Psalmul 38

In acest Psalm, se descrie rugamintea omului indreptata catre Dumnezeu, prin care Il roaga sa-i prevada numarul zilelelor pe care le mai are de trait. De fapt, aceasa este o intrebare retorica, care nu isi gaseste raspunsul nicaieri.

Dumnezeu nu ne anunta cate zile mai avem de trait, de aceea nu trebuie sa irosim timpul si sa ne folosim de fiecare clipa ramasa pentru a-i multumini si a ne ruga Lui, pentru ca viata de pe Pamant este trecatoare, si adevarata judecata este cea de dupa moarte unde vom fi judecati in functie de „gresalele” noastre.

In viata pe care o ducem pe Pamantul creat de Dumnezeu ne sunt date spre alegere doua cai, este liberul arbitru al fiecarei persoane inca de la Adam si Eva.

Una dintre alegeri este calea raului, care nu poate duce decat la indepartarea de Dumnezeu.
In schimb daca vom alege Calea Domnului vom fi aparati de necazuri si nu vom fi judecati de catre Dumnezeu in viata de dupa. Dumnezeu nu ne va anunta care zile mai avem de trait pentru a ne lasa sa alegem calea pe care vrem s-o urmam, pentru a ne face responsabili de actiunile nostre, noi, ca fiinte cu rationalitate si gandire lucida.

"Doamne, fa-ma sa-mi cunosc sfarsitul
si care este numarul zilelor mele,
ca sa stiu ce-mi lipseste
Iata, tu mi-ai facut zilele ca pasul de-o palma
si fiinta mea ca o nimica inaintea Ta
Da, toate sunt desarte, fiece om care traieste;
da, omul trece ca un chip in oglinda,
vai, in zadar se tulbura;
aduna comori si nu stie pentru cine le strange"(Psalmul 38:3-6)

Este scoasa in evidenta dorinta pe care o avem pe Pamant, care orbeste multa lume, aceea de a aduna averi cat mai multe. Strangerea cu inversunare a acestor averi nu duce la altceva decat la indreptarea atentiei catre ele, pana ajunge un deziderat principal in viata omului respectiv, dar in acelasi timp il indeparteaza considerabil de tot ceea ce inseamna Dumnezeu si credinta in adevaratul sens al cuvantului.

Apropierea noastra de Dumnezeu este invers proportionala cu agonisirea de averi. Exista doua situatii pe care trebuie sa le intelegem:
-daca ne vom indrepta atentia asupra strangerii cu inversunare de averi, nu mai avem timp pentru a ne ruga si multumi in acelasi timp lui Dumnezeu, deoarece scopul nostru devine din a-I sluji Domnului, un act propriu-zis al strangerii de avere;
-a doua situatie mai dreapta, este sa nu-L parasim pe Dumnezeu, sa-I slujim, iar drept recompensa Dumnezeu ne va feri de cei ce ne vor raul, ne va da sanatate, care in sens spiritual echivaleaza cu averea materiala,si in acelasi timp ne va ajuta la nealungarea lui Dumnezeu din vietile noastre.

Cei care au dubii in puterile Domnului, vor spune ca nu am dreptate, ca principalul scop in viata este acela de a avea de toate. Sa nu uitam ca viata pe care o ducem noi pe Pamant este, daca vreti sa o numim asa, "o proba", adevarata viata fiind cea de dupa moarte. De aceea in viata pamanteasca nu trebuie sa ne concentram asupra agonisirii de avere ci trebuie sa ne facem un scop in a pazi caile Domnului si sa-I slujim Lui pentru a avea o viata de dupa moarte linistita.

Este mentionata expresia "zilele ca pasul de-o palma", ceea ce sugereaza ca zilele noastre sunt foarte scurte, comparate cu un pas mic (o palma=25cm), neindestulator pentru a aduna o avere.
De aceea trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu pentru ca "fiinta mea e ca o nimica inaintea Ta".Pe langa Dumnezeu noi suntem „o nimica”, fara insemnatate, si sarcina noastra pe pamant este una singura: sa slujim Lui si sa nu ne pierdem credinta fata de El prin strangerea de averi.

Pana la urma ce sunt toate averile pe care le strangem? "toate sunt desarte". Daca ne sacrificam viata pe Pamant strangand averi pierdem doua lucruri: pe Dumnezeu si averile stranse pentru ca in pamant ne intoarcem cum am venit si aceste averi sunt bunuri materiale, pe cand credinta in Dumnezeu este divina si ar fi singura pe care am putea-o lua cu noi in viata de dupa moarte.

O comparatie frumoasa si sugestiva, cu privire la efemeritatea fiintelor vii este: "omul trece ca un chip in oglinda"; ea intareste ideea de viata scurta si trecatoare pe care o avem pe Pamant, trecerea fiind sugerata ca o efectuare a unui simplu pas spre lumea cealalta. In zadar te straduiesti sa agonisesti averi pentru ca toti avem acelasi sfarsit, toti ne intoarcem in pamantul din care am fost conceputi de catre Dumnezeu.

Omul "aduna comori si nu stie pentru cine le strange", este ca o dorinta oarba si nerationala care se intipareste in mintea lui, aceea de a strange fara a se gandi la scop, "pentru cine" sau ce face lucrul in cauza.

De aceea este bine ca inaintea alegerii unei cai in viata sa ne gandim la scopul pe care vrem sa-l atingem, vrem sa traim intr-o continua agoniseala de bani si averi materiale pentru ca in final sa ne stingem saraci spiritual, sau vrem sa traim cu Dumnezeu, cu bogatiile dobanite prin dragoste si credinta fata de El, si sa avem un sfarsit demn? Alegerea este a fiecaruia…

Acest articol este realizat in colaborare
cu o foarte buna prietena de a mea Dana,
ocazie prin care ii multumesc.

vineri, 15 februarie 2008

Biserica universala

Pentru a sustine cu tarie parerea mea, cum ca toti oamenii suntem egali in fata Domnului si ca nu este important carei confesiuni apartinem si ca cel mai important este sa credem in Dumnezeu, aduc o dovada din Cartea Cartilor "Biblia", care se afla mai precis in 3Regi.

Este prezentat regele Solomon, fiul lui David, care a terminat de zidit Casa Domnului, iar acesta se roaga Domnului ca sa asculte si sa se indure de rugile altora care au auzit de Dumnezeu, ne avand importanta din ce colt al lumii provin,fiind indeajuns sa se teama de El.

"cat despre strainul care nu face parte din acest popor al Tau, dar care, de dragul numelui Tau, va veni din vreo tara de departe -fiindca a auzit de numele Tau cel mare si de mana Ta cea tare si de bratul Tau cel inalt-, daca el va veni si se va ruga in locasul acesta, tu sa-L asculti din cer- din locasul Tau cel sfant- si sa-i faci pe potriva a tot ceea ce strainul acela va cere de la Tine, pentru ca toate popoarele sa cunoasca numele Tau si sa se teama de Tine intocmai ca poporul Tau, Israel, si sa stie ca numele Tau a fost chemat asupra acestui templu pe care eu l-am zidit "(3 Regi 8:41-43)

Observam ca acest templu construit de regele Solomon pe Pamant, in care Dumnezeu a hotarat sa locuiasca, este legatura divina cu "locasul Tau cel sfant" care se afla in ceruri. Prin acest templu Dumnezeu "comunica" cu cei ce se roaga Lui, fara ca acestia sa-l poata vedea.

Practic templul lui Solomon este templul vazut de pe pamant, sau mai bine zis este"oglinda" adevaratului templu care se care se afla in ceruri si in care salasluieste Dumnezeu.Sa tinem cont ca Dumnezeu i-a dat acestuia masurile dupa care s-a construit templul.

joi, 14 februarie 2008

Scoaterea orei de religie din scoli

Trebuie sa ne intrebam cine vrea acest lucru, sa scoatem ora de religie din scoli, cine vrea sa nu-L cunoastem pe Dumnezeu, cine vrea sa ne indeparteze de credinta.

Sunt de acord in schimb ca orele de religie sa nu fie predate de o persoana care slujeste unei anumite confesiuni, pentru ca cei ce apartin altei religii sa fie obligati sa-i asculte ideologiile acestuia in materie de credinta.

Dar este nedrept ca elevii sa nu aiba ora de religie tinuta de un profesor/profesoara care sa le vorbeasca despre Dumnezeu, despre creatia Lui, despre viata si minunile facute.
Fiindca daca ne uitam in Biblia ortodoxa cat si in cea neoprotestanta, confesiuni care predomina la noi in tara, nu este nicio diferenta majora.

Acesta este un pas facut de cel care vrea sa ne indeparteze de Dumnezeu si daca acesta va reusi sa scoata religia din scoli, inseamna inca o victorie pentru el, iar pentru noi cei credinciosi reprezinta o infrangere.

Aceasta infrangere poate ca este meritata, fiindca multi dintre noi l-am parasit pe Dumnezeu si ca este doar un semn din multe altele, care ne atentioneaza sa ne intoarcem la El.

Lipsa religiei in scoli nu v-a face din elevi oameni mai buni ci ii va face sa uite de Dumnezeu si sa pacatuiasaca, iar sarcina noastra a celor credinciosi, indiferent de religia noastra este sa ne rugam pentru aceastia, pentru intoarcerea celor pierduti la Domnul Dumnezeu.Avem o sarcina in a-i calauzi pe drumul cel bun si de a-i invata Cuvantul Domnului.

joi, 7 februarie 2008

Alcoolul

Cele mai profitabile dupa parerea mea personala sunt barurile care mai sunt denumite crasme, bodegi, sau in nenumarati termeni populari: birtul din sat. Spun asta pentru ca daca treci pe langa un bar la ora deschiderii care poate fi si foarte dimineata 04:00 ; 05:00 ai sa observi si ai sa te convingi ca este deja plin sau cel putin mai multi de 3 oameni.

Cei ce merg zi de zi la bar sunt numiti pe langa clienti care este termenul mai civilizat pe care il folosim, si betivani, alcolisti, iar altii merg mai departe in ai defini ca ratati sau distrusi.

1. Ne punem intrebarea de merg acestia la bar?
Merg acolo fiindca le place bautura, au cazut intr-un necaz si isi inneaca amarul in bautura, au devenit dependent de bautura, ii face mai puternici prin a prinde mai mult curaj, au intrat intr-un colectiv unde li s-au intiparit in minte de catre ceilalti membri deja intrati in grup ca asa e regula si cate si mai cate motive.

2. Unde duce bautura?
Bautura duce la obtinerea unor rezultate cunoscute de noi toti: lovirea sotului (sot poate fi si femeie si barbat), distrugerea casniciei, pierderea serviciului, pierderea prietenilor, distrugerea sanatatii proprii etc.

3. Care este scuza celui ce a produs rezultatul?
Este unul scurt si tipic: "eram beat"

4. Dar ce vina are cel asupra caruia s-a indreptat necazul?
Era din greseala in locul si ora aceea in preajma celui baut, convietuia legal sau ilegal langa acesta, sau poate sa nu aiba nicio vina.

La toate aceste intrebari gasim raspunsul in Biblie.
Acela care din pricina unui necaz cade in patima bauturii, sau in toate cazurile enumerate la punctul 1), nu trebuie sa gaseasca in bautura un prieten de nadejde pe care sa se bazeze.

El trebuie sa gaseasca un prieten in Dumnezeu, sa-si reaminteasca ca El exista , probabil necazul este un semn ca sa-i aduca aminte acestuia sa se trezeasca,si sa se intoarca la Domnul, pana nu este prea tarziu.El trebuie sa constientizeze ca s-a indepartat de Dumnezeu,si ca nu e bine.Trebuie sa se opreasca brusc si sa zica : nu mai beau! Acest lucru nu este usor pentru acesta daca el practica acest obicei de timp indelungat, si trebuie sa ceara ajutor de la Dumnezeu.Cu credinta in Dumnezeu acesta va reusi sa se lepede de bautura mai bine zis , sa se lepede de pacat.

In Biblie este enuntata, betia ca lucrul trupului.Dumnezeu ne spune:" nu va folositi libertatea ca prilej de a-i sluji trupului,ci slujiti-va unui altuia prin iubire"(Galateni 5:13)
Apoi lucrurile trupului sunt enumerate de catre Dumnezeu:
" invideri, ucideri, betii, chefuri si cele asemanatoare acestora"
"cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu"(Galateni 5:21)

Amintiti-va asupra lui Iov cate necazuri au cazut, acesta nu a cazut in patima alcoolului deoarece avea credinta in Dumnezeu, si credinta lui fata de El era nemarginita.Deaceea si-a sustinut nevinovatia pana la capat, iar Dumnezeu l-a rasplatit indoit.

Dar cine il impinge la bautura? Satana este singurul responsabil, care ne pacaleste, ne ispiteste sa ne innecam amarul in bautura.Aceasta tehnica a Satanei este una complexa pe care credinciosii, sau cei care au citit explicatiile mele o cunosc.Satana se foloseste de slabiciunea persoanei in momentul respectiv si actioneaza rapid, fara a-i da sansa persoanei in cauza sa reflecteze, sa aleaga intre bine si rau, intre Dumnezeu si Satana, si de aceea il ispiteste sa bea alcool.

Astfel cel care nu are credinta in Dumnezeu, sau s-a indepartat de El, alege calea Satanei si pe langa pacatul facut prin aceasta alegere, v-a savarsi si altele neconduse de el personal ci de bautura din dansul.

Dupa ce acesta se trezeste din aburii betiei observa ca a gresit si trebuie sa raspunda pentru greseala produsa.Greseala principala este ca a ales bautura, pentru ca acesta daca era limpede la minte nu producea un necaz, de care acesta regreta, dand vina pe alcool.

El raspunde in doua feluri: o raspundere aplicata de legile care conduc societatea, care il sanctioneaza; si o alta raspundere care este cea mai importanta, raspunderea in fata lui Dumnezeu, care este Judecatorul Judecatorilor.

Nimeni nu il scuza pe acesta pentru fapta produsa din motivul ca era beat.Acesta nu este un motiv, ci o greseala savarsita prin necredinta, prin parasirea de Dumnezeu.

Vina acelei persoane care se afla in preajma celui beat sau in toate cazurile enuntate la punctul 4) este incorect spus.Pentru ca necazul nu se indreapta numai asupra unei persoane ci asupra tuturor creatiilor Sale: animale, vegetatie etc.Este de ajuns sa savarsesti o nelegiuire in fata Celui Prea Inalt, indreptata asupra unui lucru creat de El, ca sa te indepartezi de Dumnezeu si sa savarsesti un pacat.

Trebuie sa aratam ca suntem pregatiti pentru apropierea Zilei lui Hristos:
"asa ca'n plina zi, sa umblam cuviincios nu in ospete si'n betii, nu in desfranari si'n fapte de rusine, nu in cearta si'n invidie"(Romani 13:13)

luni, 4 februarie 2008

Psalmul 11-14

Intr-un Psalm a lui David, acesta ne explica pentru a ne crea o imagine clara in minte despre cat de curate si strapungatoare sunt Cuvintele Domnului.Acestea sunt comparate cu metalul pretios"argintul", care este"lamurit in foc, cercat in pamant, "


Aceste cuvinte nu contin nicio impuritate, nicio urma de indoiala, si pentru a ne sugera curatenia desavarsita a acestora, ele au "trecut de sapte ori prin curatire"



"Cuvintele Domnului,cuvinte curate,
argint lamurit in foc, cercat in pamant,
de sapte ori trecut prin curatire"(Psalmul 11:6)

Iara intalnim cifra "sapte", care este foarte sugestiva, pentru ca dupa cum ne amintim din "Facerea", aceasta reprezinta numarul de zile in care Dumnezeu a creat Pamantul.

Ziua a saptea este ziua binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, in care El S'a odihnit.

"Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ea S'a odihnit El de toate lucrurilor Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvodit facandu-le"(Facerea 2:3)



Cifra sapte (7) este reprezentativa pentru persoana dumnezeirii si pentru notiunea de perfectiune.
Cifra sase (6) il reprezinta pe om ca pacatos.Intelegem ca cifra "666" din cartea Apocalipsei este simbolica pentru omul pacatului care se da drept Dumnezeu, Anticristul.
Domnul Isus are ca si corespondent numeric valoarea "111" si El se va infrunta cu "666" pentru a reface perfectiunea creatiei Dumnezeiesti:"777"



Sa stim cine are dreptul de a locui in locasul lui Dumnezeu.Locasul lui Dumnezeu in cele doua sensuri:

A. cel de pe Pamant sugerat prin expresia "cine va locui in locasul Tau". A locui reprezinta ceva trecator, adica o perioada de timp determinata prin viata pe care o ducem pe Pamant ca planeta.Nu trebuie sa uitam ca El este Creatorul Pamantului, asa ca El are dreptul de a da acest drept de a trai pe Creatia Lui.

B. cel de locuinta in viata de dupa moarte, in care cei ajunsi acolo vor "salaslui in muntele Tau cel sfant". Salaslui cu intelesul de permanent, o perioada de timp nedeterminata sau mai bine zis, pentru totdeauna.Dupa cum stim, muntele cel sfant a lui Dumnezeu, este Sionul.



"1 Doamne,cine va locui in locasul Tau
si cine se va salaslui in muntele Tau cel sfant?
2 Cel ce umbla fara prihana si face dreptate,
cel ce cu adevarul in inima sa,
3 cel ce cu limba lui n'a grait viclesuguri,
nici nu i-a facut rau aproapelui sau
si ocara n'a rostit impotriva celor de langa el.
4 Dispretuit e'n ochii Sai cel ce face raul,
dar El ii slaveste pe cei ce se tem de Domnul,
el, cel ce i se jura aproapelui sau si nu se dezice,
5 el, cel ce nu si-a dat argintul cu camata
si mita n'a primit impotriva celor nevinovati.
Cel ce face acestea nu se v-a clatina in veac" (Psalmul 14)

In acest capitol se enumera cei ce au dreptul de a locui in ambele sensuri in locasul Lui, cei ce sunt dispretuiti de Domnul si garantia Lui pentru cei ce-I respecta legile.

Acei oameni "fara prihana"sunt oameni fara pacate, cu credinta in Dumnezeu. Sunt cei ce respecta cu strictete legile Lui, cautand dreptatea;
Cel "cu adevarul in inima sa" este cel cu Dumnezeu din inima sa care este adevarat si pe care fiecare trebuie sa-l avem in inima;
Acela care nu "a grait viclesuguri" este cel care graieste adevar despre Dumnezeu.
Cel ce "nu a facut rau aproapelui sau" este credincios care respecta legile si poruncile lui Dumneu;

Acela care n'a rostit ocara impotriva celor de langa el, este cel care nu si-a batjocorit aproapele, nu i-a adus injurii;
Cel ce face rau, cel ce face promisiuni pe care nu le tine, este urat de Dumnezeu, contrar celui care se teme de Dumnezeu si este slavit.
A da argint cu camata, este a da cu dobanda, a profita de starea de nevoie in care se afla cel care imprumuta, si a de se folosi de aceasta.
Cel care nu primeste mita, este acela care nu poate fi cumparat, care cauta dreptatea.

Daca vom respecta toate acestea, primim asigurarea ca nu ne vom clatina in veac, adica vom fi aparati de Dumnezeu.

duminică, 3 februarie 2008

Rusinea de a exterioriza credinta in Dumnezeu

Voi vorbi in acest articol despre cei ce cred in Dumnezeu, dar le este rusine sa recunoasca. Insasi Biblia, care este cuvantul lui Dumnezeu, vorbeste despre acest lucru:

"Si veti fi urati de toti din pricina numelui Meu; dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui." (Matei 10:22)

Nu cred ca exista cineva care sa nu creada in sufletul lui in Dumnezeu, numai ca acelei persoane ii este frica, rusine, de reactia celor din jur si inainte ca acesta sa-si exteriorizeze trairile isi va pune intrebarea: "oare ce vor spune cei din jur?"
"oare vor rade de mine?".
Aceste intrebari sunt gresit puse pentru ca ele il vor impinge in a ascunde credinta lui in Dumnezeu. Nu trebuie sa ne fie rusine in a vorbi despre El, in a recunoaste credinta Lui, pentru ca vom simti o usurare a sufletului.

Este oare o infractiune in a crede in Dumnezeu? Si totusi, dupa cum spune si El, ceilalti ne vor uri pentru asta. De aceea, nu trebuie sa luam in cosiderare rautatile celor din jur, ci trebuie sa rabdam pana la sfarsit cu garantia ca vom fi mantuiti de Dumnezeu.

De ce ne urasc cei din jur? Pentru ca le este rusine sa recunoasca credinta in El, ca ne invidiaza ca noi am reusit sa impartasim Cuvantul Lui altora, iar ei nu au avut puterea asta.

Iov care "era un om adevarat, neprihanit, drept, cinstitor de Dumnezeu" afirma:
"gol am iesit din pantecele maicii mele" (Iov 1:21). Acesta ne da de inteles ca omul se naste "gol", adica fara de pacat. La nastere toti avem un singur Dumnezeu. Este gresit spus ca daca te nasti intr-o familie de credinciosi, obligatoriu devii si tu credincios. Fiecare dintre noi are dreptul la alegere intre bine si rau, are dreptul sa-si deschida pleoapele si sa vada, sa simta prezenta lui Dumnezeu, chiar daca acest lucru se va face la o varsta mai frageda sau mai inaintata.
Dumnezeu exista, nu putem nega asta, prin simplul fapt ca fiintam.

Acela care vorbeste despre Dumnezeu, nu trebuie sa aiba o infatisare anume, o pregatire specifica pentru aceasta, ci este de ajuns credinta in El. Dam exemplu pe David care era fiul cel mai mic al lui Iesei si era cioban: "acela paste oile"(1Regi 16:11). Acest David mai avea inca o trasatura, nicidecum ceva legat in ale razboiului, si anume cantatul la harpa. El, prin puterea lui Dumnezeu, l-a invins pe Goliat la Soco spre mirarea celor doua tabere adverse: filistenii si israelitii, condusi de Saul, care il considera un copilandru.

Dumnezeu este unul singur si adevarat, chiar David care a ajuns unul din regii poporului lui Dumnezeu confirma acest lucru: "Tu m-ai mantuit, Doamne, Dumnezeul adevarului" (Ps 30:5)

Apostolul Ioan afirma:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (In 14:6).

Necredinta in Dumnezeu este un pacat capital, iar aceasta reiese din avertizarea Mangaietorului.
"Si El, odata venit, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata: de pacat, pentru ca ei nu cred in Mine." (In 16:8-9).

vineri, 1 februarie 2008

Psalmi 9-10

Trebuie sa nadajduim in Dumnezeu, pentru ca El este cel care ne va ajuta la nevoie, cel care nu ne paraseste ci din contra ne ajuta.Trebuie sa avem nadejde in Domnu fiinca El n-a parasit pe cei ce-L cauta:"Sa nadajduiasca in Tine cei ce cunosc numele Tau,
ca nu i-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine, Doamne!"(Psalmi 9:10)

Cei ce doresc sa faca rau, noua ce ne incredem in Dumnezeu, care ne sapa gropi in care sa cadem, sau ne intind capcane ca sa picam in ele, sunt pedepsiti de Domnul si cad singuri in capcanele proprii, pentru ca Dumnezeu vegheza asupra celor care Ii urmeaza calea.
"Cazut-au paganii in groapa pe care-au facut-o;
in cursa aceasta pe care au ascuns-o s'a prins piciorul lor." (Psalmi 9:15)

Drepti sau necredinciosi, suntem vegheati de Dumnezeu pentru ca suntem creatia Lui, dar El ii uraste pe cei ce iubesc nedreptatea.
"Domnul il cerceteaza pe cel drept si pe cel necredincios,
dar sufletul Sau il uraste pe cel ce iubeste nedreptatea. " (Psalmi 10:5)