duminică, 28 septembrie 2008

Avertizare pentru cei ce leapada cuvantul Domnului.

In Isaia capitolul 30:1 gasim infricosatorul "Vai" care ne avertizeaza de cei ce nu pazesc cuvintele Domnului. Acest "Vai" nu este pus la intamplare ci imprima in mintile noastre, a celor ce citim din Cuvantul Domnului un sentiment de ingrijorare dar in acelasi timp de trezire si reintoarcere la credinta.

"Vai, - zice Domnul - de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!" (Isaia 30:1)


Pentru a evidentia si mai tare aceasta indreptare a sufletelor noastre in nestire spre pierzanie Sfanta Biblie foloseste o comparatie simpla pe care oricine o poate intelege. In aceasta comparatie se folosesc cuvinte simple pentru oameni obisnuiti, din care reiese foarte clar unde ne indreptam si ce patim daca mergem spre pierzanie.

"De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: "Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta, şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri, şi vă sprijiniţi pe ele,

de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă:


îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără nici o milă, şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoţi apă din fântână." (Isaia 30:12-14)

Poporul Lui Israel care formeaza un intreg este comparat cu un vas de pamant care este util in casa omului fara de care nu poti sa te folosesti cu usurinta de cele necesare traiului.

Dar atunci cand poporul lui Israel leapada cuvantul Domnului respectiv atunci cand vasul este spart nu mai este util la nimica si nimeni nu va mai avea nevoie de el.

Nu la intamplare poprul lui Israel este comparat cu un vas de pamant. Acest vas de pamant nu este inzestrat cu ratiune precum oamenii lucru foarte important de remarcat. Acesti oameni care leapada cuvantul lui Dumnezeu sunt ca niste lucruri fara ratiune fara judecata care merg orbi pe drumul spre pierzanie care este mai lat decat drumul spre cunoasterea de adevar.

Ne intoarcem iar la Geneza 2:7 "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." unde observam ca ambele lucruri omul si vasul sunt fabricate din acelasi material: pamant

Din acest verset reiese clar urmatorul lucru: cu toate ca omul este inzestrat cu ratiune adica poate judeca, el merge orb spre pacat. Cand am folosit cuvantul om ma refer de fapt la tot poporul lui Israel.

Care este cocluzia acestei idei de incapatanare prosteasca a noastra si refuzul de a accepta adevarul?
Raspunsul il gasim in Isaia 30:15

"Asa zice Domnul, Sfantul lui Israel:
- Cand te vei intoarce si vei suspina,atunci te vei mantui;
si vei cunoaste unde ai fost
atunci cand iti puneai nadejdea in cele zadarnice.
Atunci desarta vi s'a facut taria,
dar n'ati vrut sa luati seama"

Esenta acestui verset este urmatoarea: Va fi prea tarziu cand te vei trezii din prostia ta si vei concluziona ca drumul tau spre realizarea ta care era de fapt pierzanie nu a fost decat o pierdere de vreme.

Gasim aicea daca vreti un fel de "fata Morgana" spre care mergem nestiutori fara sa ascultam cuvintele Domnului care incearca sa ne ajute si sa ne indrepte pasii, dar in incapatanarea noastra continuam sa mergem irationali ca niste simple obiecte( vasul de pamant) spre nimic spre minciuna.

Dupa toate aceste incapatanari ale omului de a deschide ochii mintii spre Calea Adevarului Dumnezeu il va ajuta pentru ca este milostiv.

"Si cu toate ca Domnul va va da paine necazului
si apa zgarcita
cei ce te fac sa ratacesti nu se vor mai apropia de tine
pentru ca ochii tai ii vor vedea pe cei ce te fac sa ratacesti
si urechile tale vor auzi civintele celor ce te-au indemnat la ratacire,
alor celor ce zic:"Aceasta e calea'
pe ea sa mergem, fie la dreapta, fie la stanga..."

iar tu vei ridica idolii suflati cu argint
si suflati cu aur
si-i vei zdrobi facandu-i pulbere
si-i vei arunca asa cum se arunca apa unei femei la scurgere
si ca pe o scarnavie ii vei lepada."(Isaia 30: 21-22)


Chiar daca de la Dumnezeu ai mai putin dar exact ce-ti trebuie, iar altii ti-au promis bogatii si protectie incat ai fost orbit de ele urmandu-i si uitandu-L pe Domnul prin incapatanarea ta, Dumnezeu fiindca este milostiv te va ierta si-ti va deschide ochii incat sa poti vedea si sa poti auzi pe cei ce te pacalesc sa mergi pe calea pacatului. Deci pentru inca o data Dumnezeu este alaturi de noi la nevoie, nu ne paraseste la necaz, ne ajuta sa pasim si sa ne mentinem pasii pe calea cea dreapta.

Iarasi idolii facuti de mana omenesca se dovedesc a fi fara rost incat vom renunta la ei chiar ii vom zdrobi si-i vom lepada ca pe o scarnavie ca Dumnezeu ne-a deschis ochii si acuma putem vedea lucrurile dupa perdeaua cea falsa.

Concluzie:

Sa nu fim doar finte materiale fara ratiune ca niste vase de pamant si sa ne lasam pacaliti de iluzii frumoase care se dovedesc a fi false ducandu-ne la pierzanie, sa avem credinta in Dumnezeu si sa-L urmam pe calea cea dreapta, Calea Adevarului.

Doamne ajuta!

vineri, 26 septembrie 2008

inundatii, dezastre, familii zbuciumate

In ultima vreme mai multe colturi locuite ale Pamantului au fost distruse/ devastate de una din fortele naturii si anume inundatiile.

Am vazut la televizor si am ascultat le radio deasemenea, oameni care aveau fetele speriate sau glasurile murmuritoare care se intrebau cu ce au gresit de au pierdut toata agoniseala de o viata si nu mai au nimica.

Cea mai deasa intrebare pe care acestia o puneau retoric a fost, este si va fi: “Oare cu ce am gresit in fata lui Dumnezeu de meritam asta?

Intr-adevar trebuie sa recunosc ca imi era mila de acesti oameni si apreciez, Dumnezeu sa-I ajute pe cei care le ofera ajutor.
Nu la intamplare sau din greseala am folosit trecutul “imi era mila”.

Am incercat sa nu caut sau sa dau vina pe cineva pentru aceste dezastre si mi-am pus intrebarea dintr-un spatiu neutru dintre uman si divin si am fost luminat de Duhul Sfant si am primit raspunsul pe care vreau sa vi-l marturisesc si voua:


E bine sau rau ceea ce se intampla?

As vrea sa ne amintim de cartea Iov din Sfanta Biblie sau daca nu ati citit-o o gasiti pe scurt pe blogul meu.

Sa ne amintim ca Iov a fost un om foarte credincios care urma cu sfintenie calea Domnului si peste care au cazut o serie de necazuri acesta trecand peste ele numai cu credinta lui adevarata fata de Dumnezeu apoi a fost resplatit

“Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)

Deci daca am fost distrusi de forta naturii sa nu ne pierdem credinta in Dumnezeu oricat de tare ne-ar durea. Dumnezeu vrea sa vada asta daca noi i-am slujit pentru bogatia pe care ne-a dat-o ori L-am urmat pentru ca noi l-am iubit si nu o iubire umana ci o iubire divina fara margini.

Poate altii nu aveau mare lucru si erau foarte credinciosi incat L-au condamnat pe El ca le-a luat din putinul pe care il aveau si la altii care aveau mai mult nu.

Dumnezeu asta vrea sa vada din partea nostra, credinta pura pentru ca toate ce le-am strans pe Pamant e nimica in Rai.
Singura nostra moneda universala nemateriala pe care o castigam si o adunam in intreaga nostra viata de muritori in Ceruri este realizata prin rugaciune neincetata, prin care trebuie sa-I multumim si deasemenea sa-I cerem, pentru ca El este un Dumnezeu milostiv si iubitor de oameni.

Deci in zadar vom strange averi pe Pamant pe care apoi sa le pierdem si sa regretam in Ceruri ca ne-am irosit viata pentru a agonisii averi si am uitat de Dumnezeul nostru care ne-a creat si ca am uitat ca viata noastra de fapt este destul si pentru ea trebuie sa-I multumim neincetat Lui.

Deci sa nu uitam fratilor de toate religiile increzatori in Bunul Dumnezeu ca singura valuta acceptata in Ceruri este credinta si respectarea Legii lui Dumnezeu pe care trebuie sa incepem daca nu am facut-o deja pana nu este prea tarziu sa o castigam prin rugaciune.

Pentru toti cei care au fost afectati de dezastre Fratele Ciprian va trimite mesajul de la Duhul Sfant ca ati fost supusi la un test la care foarte usor puteti pica sau tot la fel de simplu puteti sa-l treceti dar numai cu credinta in Dumnezeu.

Acest test nu trebuie considerat unul greu deoarece nu trebuie sa uitam nicio clipa sacrificial pe care L-a facut Isis Hristos rastignindu-se pentru pacatele noastre.

Deci in fapt si prin urmare ce ati pierdut?
Lucruri materiale adica nimica.
Dar ce puteti pierde in momentul asta?
Puteti pierde iubirea lui Dumnezeu care este foarte importanta si face parte din moneda universala real- divin de care v-am vorbit.

Pentru cei afectati de dezastre tin sa va dezvalui ca acuma voi trebuie sa-I multumiti lui Dumnezeu pentru tot sis a fiti multumiti ca ati fost alesi sa “participati la acest concurs”daca il putem numi as ape care sper sa-l treceti ca puternicul,neprihanitul si dreptul Iov.

Doamne ajuta!

miercuri, 2 iulie 2008

Profetia lui Isaia. cap 1-4

In capitolul 2:6 Isaia pomeneste despre "copii straini".
Dar cine sunt acesti copii straini?

Acesti copii straini sunt rezultatul casatoriei poporului ales de Dumnezeu, Ierusalim, cu alte popoare, lucrul interzis prin lege si aceasta pentru a preveni introducerea de idoli in poporul lui Dumnezeu.

Haideti sa vedem unde este interzisa prin lege casatoria cu alte popoare.
Gasim aceasta interzicere de a se cupla cu alte popoare in Deuteronomul 7:3-4 care spune asa:

"Sa nu te incuscresti cu ei:pe fiica ta sa n'o dai dupa fiul lui, iar pe fiica lui sa nu o ieipentru feciorul tau,
ca aceasta il va face pe fiul tau sa se'departeze de Mine si sa slujeasca altor dumnezei;atunci se va aprinde mania Domnului asupra voastra si degrab te va pierde"(Deuteronomul 7:3-4)

Isaia profeteste ca multi vor incalca aceasta porunca/lege fiindca se vor cupla cu alte neamuri care aveau falsi idoli si vor incepe si ei sa se inchine lor, lucrul neplacut in fata lui Dumnezeu care de multe ori a dovedit si va dovedi ca El este singurul Dumnezeu adevarat, si de aicea observam iarasi incapatanarea omeneasca de a nu urma calea cea dreapta, cea a lui Dumnezeu.

Omul va fi umilit fiindca se va dovedi ca toti idolii facuti de mana lui, la care se inchina se dovedesc a fi nepunticiosi in fata adevaratului Dumnezeu.

"Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.

De aceea cei mici vor fi coborâţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.
Intră în stânci, şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!

Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. (Isaia 2:8-11)

As vrea sa pot spune ca in capitolul 2 versetele 12-18 este o comparatie, dar de fapt asta este si ideea ca nici Isaia nu o poate compara cu nimica, deoarece noi ne limitam doar la ce vede ochiul omenesc, de aceea el incearca sa ne faca sa intelegem cat de inalta si importanta va fi ziua cand Dumnezeu se va inalta, si va folosi niste asemanari pentru ca noi sa intelegem. De fapt intensitatea acestei actiuni este mult mai mare, de neimaginat, Isaia stie acest lucru dar, el nu ne poate descrie pentru ca noi nu am reusit sa depasim limitele realului.


"Ca ziua Domnului Atottiitorului va fi mai presus de cel mandru si de cel semet
si mai presus de cel inalt si de cel trufas, iar ei vor fi umiliti;
si mai presus de tot cedrul Libanului,
de cel ce este inalt si de cel ce este trufas,
si mai presus de tot stejarul Vasanului
si mai presus de tot muntele inalt
si mai presus de tot dealul inalt
si mai presus de orice turn inalt
si mai presus de tot zidul inalt
si mai presus de orice corabie de pe mare
si mai presus de toata privelistea navelor frumoase
Si tot omul va fi umilit
si trufia oamenilor va cadea la pamant, si numai Domnul in ziua aceea Se va inalta si ei isi vor ascunde toti [idolii] facuti de mana lor"(Isaia 2:12-18)



Iarasi oamenii observa prostia lor si incearca sa-si repare gresalele, dar este prea tarziu,vazand ca de fapt idolii facuti de ei la care acestia se inchinau sunt nepunticiosi in fata adevaratului Dumnezeu:

"În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci;

şi vor intra în găurile stâncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul."(Isaia 2:20-21)


Concluzia

"Lasati-va deci de un astfel de om care nu-i altceva decat o suflare in nari"(Isaia 2:22)

luni, 16 iunie 2008

Proverbe si invataturi.

As incepe cu cuvintele Ecleziastului care a fost: fiul lui David, împăratul Ierusalimului. “ (Ecleziastul 1:1), pentru a arata si explica importanta proverbelor pe care le gasim in Biblie, in sensul ca este uimitor ca acestea au fost scrise din vremuri stravechi si sunt valabile si in zilele noastre si sunt sigur ca vor fi valabile si in viitor. Acestea trebuie citite si nu numai. Ele trebuie si aplicate in viata pe care o ducem pe acest Pamant.

Acest capitol fascinant din Biblie mai este numit si “Pildele sau proverbele lui Solomon” , fiul lui David, împăratul lui Israel, (Proverbe 1:1)

Acesta le-a scris pentru: “pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;”(Proverbe 1:2)

Daca ne amintim ca Solomon fiul lui David nu a cerut de la Dumnezeu decat intelepciune, deoarece cu intelepciune le poti rezolva pe toate. El incearca sa ne impartaseasca din invataturile lui iar noi nu trebuie decat sa punem cuvintele lui la inimile noastre ca sunt pentru binele nostru.

De ce spun ca aceste proverbe sunt umitoare, fiindca cum ne da de inteles si Ecleziastul , istoria se repeta. Spune el:

“Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. (Ecleziastul 1:9)
“Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Ecleziastul 3:15)

Acesta afirma cu ferma convingere ca nu mai exista nimica nou : “Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!" de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. “(Ecleziastul 1:10)

Si acuma sa luam aminte la proverbele lui Solomon!

Despre viata.

Acesta ne spune ca cel mai bine e sa bem apa din fantana proprie. Aceasta expresie e cu sens figurat, adica acesta afirma ca cel mai bine e sa incercam sa ne limitam la bunurile noastre proprii, nicidecum a altora, fie ca bunurile noastre sunt putine sau modeste. El ne transmite mesajul ca oricat de putine ar fi aceste bunuri, ele sunt ale noastre asa ca nimeni nu ne va cere socoteala pentru cele consummate.
“Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.
Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale”(Proverbe 5:15-18)

La versetul de deasupra raspunsul il gasim aici:

Şi dacă întrebaţi: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! (Maleahi 2:14)

As vrea sa reformulez, in cuvintele mele pe intelesul tuturora versetul de mai sus: Nu iti este de ajuns ce ai deja? Sau vrei sa ai asa de mult incat sa dea pe din laturi si de obicei asta vrem, sa avem cat mai mult chiar daca nu folosim.

“Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!
Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură.” (Proverbe 16:16-17)

Poate ne-am izbit de multe ori de idea ce rezulta din aceste doua versete, in sensul ca poate am fost vreodata in casa unui bogat care desigur are pe masa mai multe bunatati decat unul sarac, si la prima vedere ochiul ne da senzatia de bucurie, implinire cand vedem ce bogata este masa, dar sufletul, nu, pentru ca nu ne tihneste acea masa. Sa nu uitam ca ochiul este doar o parte a corpului care ne transmite informatia falsa de belsug pe masa. Spun asta pentru ca de multe ori suntem atrasi de ce vede ochiul si nu vedem de fapt esenta.

Nicioadata nu trebuie sa spunem: ”ce de bunatati”, pentru ca deja am pacatui, deoarece cadem in pacatul invocat de Dumnezeu “lacomia pantecului”. De fapt nu noi vrem acele bunatati ci ochiul transmite informatia corpului si stomacul cere, cu toate ca poate nu vedem de fapt ce este ascuns in spatele acelor bunatati. Doar cu o credinta puternica putem san e abtinem si sa analizam intai aparentele si sa vedem cu ce scop sunt acolo.

“Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” (Proverbe 17:1)

Ideea este aceeasi ca si cea de sus. Ce preferam? Mancare multa cu cearta? Sau putina si in pace si sa ne tihneasca.

Ideea care vrea sa o transmita aceste versete este una simpla: Sa nu ne lasam inselati de ceea ce vede ochiul, si sa ne multumim cu ce avem, si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ce si cat avem.

Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură. (Proverbe 15:17)

Nevasta galcevitoare.

“Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare”. (Proverbe 21:9)

Ideea ca atunci cand ne alegem o sotie cu care vrem sa traim si sa ne intemeiem o familie, trebuie sa deschidem bine ochii, si sa nu fim atrasi de o situatie materiala mai buna a ei, pentru ca nu o sa avem liniste daca nu exista dragoste. Si urmeaza cateva trimiteri care ne va face sa intelegem mai bine idea.

”Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă”. (Pv 21:19)

“Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură într-una.” (Pv 19:13)

“O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.” (Pv 27:15)

Prin aceasta comparatie de mai sus, nevasta galcevitoare si picatura care cade neincetat pe streasina, Solomon incearca sa ne introduca in acel peisaj suparator si enervant, si sa ne imaginam cum ar fi daca am fi noi acolo. Imaginati-va zgomotul enervant, suparator care l-ar face picatura de apa care cade pe o streasina continnu.

“Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.” (Pv 21:19)

Cand savarsim un pacat.

Dacă zici: "Ah! n-am ştiut!"... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Pv 24:12)

Nu este o scuza sa spunem dupa ce am savarsit un pacat: “Ah! n-am ştiut!" deoarece unele greseli fiind savarsite nu mai pot fi reparate. Sau degeaba gresim si speram ca nimeni nu ne-a vazut. Adevarat poate ca nimeni nu ne-a vazut cand am produs greseala si aici ma refer la nimeni om, dar oare nu este cineva acolo sus care vegheaza peste noi? Oare nu este El acela care ne v-a judeca?

“Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.”(Pv 21:2)

Poate noi zicem: “-ah, nu este grav ce am facut”. Dar cine suntem noi sa zicem asta? Avem noi puterea sa spunem asta?
Nu!

Dumnezeu da omului dupa faptele lui.

”El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.”(Iov 34:11)
Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa faptele lui.

“A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.”(Ps 62:12)

Dumnezeu vegheaza continuu peste noi.

“Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.”(Ier 32:19)

De multe ori refuzam sa recunoastem ca am produs un pacat.

“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”(Rom 2:5-6)

Dumnezeu are un mesaj fix pentru cei ce pacatuiesc:

“Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima": şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.” (Apoc 2:23)

El ne atentioneaza ca in curand va veni si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Asa ca noi nu trebuie sa pierdem timpul si daca nu am facut-o pana acuma, trebuie sa ne indreptam, sa reparam ce am facut rau, sa ne pocaim cu sensul de a ne recunoaste greselile.

“Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”(Apoc 22:12)

vineri, 6 iunie 2008

Cum trebuie sa-l vedem pe Dumnezeu, si cine este El?

Cum trebuie sa-l vedem pe Dumnezeu, si cine este El?

Pe Dumnezeu trebuie sa-l consideram ca fiind “cel mai bun prieten al nostru”, cel mai de incredere, care este totdeauna alaturi de noi. Lui ne putem confesa, impartasi secretele noastre, trebuie sa stam de vorba cu El, dar pentru asta trebuie sa-L primim in sufletele noastre cu inima deschisa.

Chiar daca Dumnezeu s-a razbunat de multe ori pe poporul lui Israel pentru ca ei I-au nesocotit legile, observam ca El este milostiv si i-a iertat de fiecare data. Multe exemple de nesocotiri ale oamenilor in fata legilor lui Dumnezeu le gasim in cartea Exodul. Spun asta pentru ca daca vom citi biblia multi dintre noi ne vom face o imagine falsa despre Domnul Dumnezeul nostru, ca fiind unul razbunator, unul strict. Dar nu asta este mesajul bibliei.

Biblia incearca sa ne faca sa-l primim in sufletele noastre pe Dumnezeu, si sa-l cosideram cel mai de nadejde prieten care sigur la greu sau necaz nu ne va parasi, din contra, El ne va ajuta.

Sa nu uitam, ca Domnul cand a creat Pamantul erau doar Ei: Cuvantul, Dumnezeu si Sfantul Duh.

“Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”(Geneza 1:2)

“Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;” (Geneza 1:26)

Noi daca vreti ne putem considera ca niste musafiri in Casa Domnului, niste oaspeti in “ograda” cuiva care ne-a primit cu bratele deschise, ne-a oferit toate ce ne sunt necesare traiului (mancare, adapost), si pe langa astea ne-a oferit intelepciune ca sa stim cum sa ne folosim de ele.

“Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.” (Geneza 2:9)
“Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."
Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. “( Geneza 2:18-19)
“I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,
păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor. (Psalm 8:6-8)


Intr-adevar intelepciunea este diferita de la om la om, dar ea nu lipseste, doar ca nu vrem sa o acceptam. Spun asta fiindca daca observam multi oameni sunt priceputi in anumite meserii, din care am sa enumar doar cateva: medicii au harul si intelepciune de la Dumnezeu de a vindeca omul bolnav, pictorii si muzicienii au intelepciune si imaginatie pentru a vedea dincolo de real si a inveseli sufletele oamenilor prin creatiile lor, inventatorii la fel au imaginatie si intelepciune de la Dumnezeu pentru a creea si a ajunge atat de departe.

Credeti ca daca Dumnezeunu n-ar fi vrut sa de-a oamenilor aceasta pricepere, noi muritorii am fi reusit vreodata sa trecem peste aceasta “bariera” pe care noi o numim inspiratie, care nu vine din alta parte decat de la Dumnezeu.
Raspunsul la aceasta intrebare este unul singur: NU.

Spun din nou, ca nu trebuie sa uitam ca noi oamenii suntem niste oaspeti pe acest Pamant care ne nastem, traim, si apoi murim. De aceea de la nastere pana la sfarsitul zilelelor nu trebuie decat sa-I multumim pentru ce a facut si ce va face pentru noi.

Cum arata Dumnezeu?

Greseala noastra a oamenilor este ca noi ne limitam doar la real, adica ce vede ochiul, dar niciodata nu am incercat sa trecem peste aceasta “bariera” care desparte realitatea de imaginatie. Adica, sa ne ducem cu gandul peste aceasta presupusa bariera, si in timpul rugaciunii noastre sa ni-L imaginam pe Dumnezeu in fata noastra, stand de vorba cu noi.

Daca vom reusi sa ajungem sa facem lucrul asta, care nu se poate realiza decat prin exercitiu si rugaciune, observam ca ne putem impartasii Lui mai usor, putem discuta cu El problemele noastre, putem primi raspunsuri potrivite la intrebarile noastre.

De aceea in timpul vietii nu trebuie sa stagnam intr-un punct ci trebuie sa depasim realul,trebuie sa trecem peste toate greutatile, cu ajutorul lui Dumnezeu, care are destula putere sa ne ajute pe toti, numai ca noi nu cerem acest ajutor.

miercuri, 28 mai 2008

Cum trebuie sa ne rugam?

Cand ne rugam, toti ne gandim, ni-l imaginam in fata noastra pe Isus, cel pe care-l vedem in icoane, si anume: cu plete, cu barba, etc.
Dar cine este de fapt Isus? Noi trebuie sa intelegem de fapt ca nu este important ce este Isus ca si corp omenesc, ci, cel mai important este ce reprezinta El. Isus reprezinta legatura dintre divinitate si realitate, legatura dintre Dumnezeu si oameni.

Cum trebuie sa ne rugam? Rugaciunea este foarte importanta, deoarece ne rugam lui Dumnezeu cel care a creat Pamantul cu toate lucrurile care sunt pe el;.
Rugaciunea se poate face intr-un grup organizat de oameni, exemplu casa de rugaciuni (biserica, adunare, etc.), sau pur si simplu acasa impreuna cu familia sau chiar singur, oriunde gasim prilejul de a-I multumi (in masina,la servici, etc.).

Rugaciunea o incepem prin a inlatura pentru moment toate necazurile, supararile, pentru ca in timpul rugaciunii sa nu ne gandim de fapt la problemele noastre si sa spunem rugaciunea ca o poezie de mult stiuta.
Rugaciunea o incepem cu Tatal Nostru pe care il gasim in Biblie la Matei 6:9-13.

"Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
10vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11Pâinea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mâine.) dă-ne-o nouă astăzi;
12şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.
13şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Apoi urmeaza cea de-a doua rugaciune, formata din doua parti, cea pentru multumire si cea prin care ii cerem lui Dumnezeu ce avem nevoie:

A. Doamne tie iti multumesc pentru: aici trebuie sa-I multumim pentru ce a facut pentru noi si ce va face pentru noi, pentru ca daca ne aducem aminte ca Isus inainte de a-l invia pe Lazar, i-a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta:

“Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.”(Ioan 11:41)

B. Doamne te rog sa: aici il vom ruga sa ne ajute in diferitele noastre probleme, pentru ca daca ne aducem iara aminte ce este scris in Marcu 11:23-26

“23Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: “Ridică-te şi aruncă-te în mare", şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
25Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.
26Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
, adica ce vom cere aia ni se va indeplini, numai sa credem cu adevarat in El.”
Sfarsitul, care trebuie sa sune:Iti multumesc Doamne pentru ce ai facut si ce vei face pentru mine, Amin.

Foarte important, ca rugaciunea noastra sa se faca in miros de tamaie care este placut Domnului, pentru ca El sa ne asculte rugaciunea.

“1Să faci apoi un altar pentru arderea tămâiei, şi anume să-l faci din lemn de salcâm “(Exod 30:1)
“7Aaron va arde pe el tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va pregăti candelele(Exod 30-7)
“34Domnul a zis lui Moise: "Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămâie curată, în aceeaşi măsură.
35Cu ele să faci tămâie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfântă.
36S-o pisezi mărunt, şi s-o pui înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, unde Mă voi întâlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfânt.
37Tămâie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s-o priviţi ca sfântă” (Exod 34-37)

By frateleciprian from Chicago, acum si in limba engleza pe www.brotherciprian.blogspot.com

marți, 11 martie 2008

Iubirea. Dragostea

Scriu acest articol ca urmare a unei dezvaluiri facute de un bun prieten de-al meu, C. L., care m-a luminat si m-a ajutat sa descopar acest capitol din Biblie, si anume 1 Corinteni 13, in care este prezentata iubirea.

Cu totii folosim cuvantul "iubire", fara sa stim insa care ii este adevaratul si purul sens. Spunem unei persoane "te iubesc" pentru ca trebuie spus, sau pentru ca asa am invatat de la altii ca trebuie sa ne manifestam iubirea, insa putini dintre noi i-am descoperit adevarata esenta.

Nu trebuie sa intelegem gresit ca aceste simple doua cuvinte, care de fapt spun atat de multe, nu ar trebui rostite persoanei pe care o iubesti, insa cand alegi sa faci acest lucru, fa-l din suflet, si nu din obligatie; sau chiar inainte sa te grabesti a le rosti, fa-o sa le simta. Ii dau dreptate unei vechi prietene de-ale mele, M. D., care mi-a zis odata: "iubirea nu se spune, se simte", atunci neintelegand vorbele ei.

De asemenea, dragostea este un sentiment complex, poti spune "te iubesc" unei persoane de acelasi sex cu tine pentru a-ti arata recunostinta si aprecierea fata de ea; poti folosi aceste cuvinte pentru un membru al familiei tale.

Biblia

Sa vedem ce scrie Sf. Pavel in 1 Corinteni cap. 13 despre iubire:

"De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, dar daca n-am iubire facutu-m-am arama sunatoare si chimval zanganitor." (1 Corinteni 13:1)

Astfel, fara iubire nu suntem in stare sa ducem la indeplinire cele trei virtuti teologice enumerate in 1 Corinteni 13:13 din care, spune Sf. Pavel, iubirea este cea mai mare, pe langa credinta si nadejde. Putem realiza alte lucruri, apreciate de altii, cum ar fi cunoasterea limbii oamenilor si a ingerilor, insa fara iubire ne putem asemana cu "arama sunatoare si chimvalul zanganitor". Mai bine spus, fara iubire nu mai putem fi considerate fiinte, ci simple obiecte, fara suflet, fara sentimente. Comparatia cu un instrument muzical folosit in vremuri apuse de razboinici aflati in atac pentru a amplifica zgomotul nu face altceva decat sa sublinieze ideea de goliciune, de lipsa de esenta a unei fiinte incapabile sa iubeasca.

Chiar daca ar avea darul profetiei si ar fi in stare sa mute muntii din loc, fara iubire omul nu este nimic: "Si de-as avea darul profetiei si de-as cunoaste toate tainele si toata stiinta si de-as avea credinta toata sa pot muta si muntii, dar daca n-am iubire, nimic nu sunt."(1 Corinteni 13:2) Prin darul profetiei, Sf. Pavel vorbeste despre darul dat oamenilor de catre Dumnezeu pentru a-I marturisi si propovadui cuvantul, dar care de altfel coexista cu iubirea fata de El, fara de care nu ar fi posibila invatarea si explicarea cuvantului Lui.

Versetul 3 din cap.13 1 Corinteni ne face sa intelegem faptul ca daca am imparti averile toate si chiar daca ne-am arde trupurile, fara iubire, toate acestea sunt in zadar: "Si toate averile mele de le-as imparti si trupul meu de mi l-as da sa-l arda, dar daca n-am iubire, nimic nu-mi foloseste."(1 Corinteni 13:3)

Degeaba impartim averile cu nevoiasii, vrand de fapt sa dovedim ca suntem buni crestini, daca toate acestea sunt infaptuite fara iubire, e ca si cum nu am face nimic. Biblia spune sa ajutam pe cei saraci, insa nu trebuie sa facem acest lucru ca o simpla executare a unui ordin, trebuie sa o facem din suflet, doar asa va fi primit darul nostru de catre Dumnezeu.

De asemeni, nici macar sacrificarea trupului nu ar insemna nimic daca nu ar fi dublata de iubire.

Aceste trei versete nu vor decat sa ne invete ca orice incercare a noastra de a ne arata iubirea fata de Dumnezeu, daca nu sunt insotite de sentiment, de suflet, sunt doar niste acte mecanice, lipsite de esenta.

In versetele 4-7 ale aceluiasi capitol din 1 Corinteni este definita iubirea in esenta ei:

"Iubirea rabda-ndelung; iubirea se daruie, ea nu invidiaza; ea nu se trufeste, nu se ingamfa; ea nu se poarta cu necuviinta, nu-si cauta pe ale sale, nu se intarata, nu tine-n seama raul, nu se bucura de nedreptate, ci de adevar se bucura; pe toate le sufera, pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" (1 Corinteni 13:4-7)

Toate aceste caracteristici ale iubirii fac din ea un ideal, un "lucru" nepatat, apropiata perfectiunii. Este un ideal, pentru ca toti tanjim dupa ea, iar daca rugaciunile nostre adresate lui Dumnezeu sunt insotite de iubire, alaturi de credinta si speranta, ele vor fi ascultate.

In aceste versete iubirea este definita ca fiind independenta de alte sentimente, care nu cauta raul, deci nu poate fi invinovatita ca a dus la saracirea vreunui om.

Ea nu cauta sa se realizeze cu vreun scop, pentru ca astfel nu s-ar mai chema iubire. Dimpotriva, ea "pe toate le crede, pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda" si noi nu trebuie decat sa gasim acest sentiment in inimile noastre pentru a fi cu adevarat oameni.

"Ca-n parte cunoastem si in parte profetim" (1 Corinteni 13:9) este un verset care nu face decat sa sublinieze ideile anterioare, si anume ca fara iubire, gesturile noastre sunt doar jumatati, nu vor putea forma niciodata un intreg daca nu vor fi alaturate acestui sentiment nobil.

In versetele 11-12 gasim o marturisire a Sf. Pavel, plina de semnificatii:

" Cand eram copil, vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand am devenit barbat, le-am desfiintat pe cele ale copilului. Caci acum vedem prin oglinda, ca-n ghicitura; dar atunci, fata catre fata. Acum cunosc in parte; atunci insa deplin voi cunoaste, asa cum si eu deplin sunt cunoscut." (1 Corintei 13:11-12)

Sf. Pavel incearca sa ne faca sa realizam invataturile dobandite de-a lungul vietii noastre, cum cu timpul vechiul este anulat de nou, si cunostintele noi triumfa asupra celor vechi. Cu cat incercam sa intelegem mai mult, cu atat realizam patrunderea in esenta lucrurilor. Incepem a vedea lucrurile "ca prin oglinda", o reflectie a realitatii, care insa nu ne este suficienta asa cum ni se da, ci incercam sa depasim prin credinta frontierele, incercam sa ne eliberam.

In capitolul 13 din Romani, versetele 9-10 este prezentata iubirea ca implinire a Legii:

" Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti; iubirea nu-i face rau aproapelui, asadar, iubirea e plinirea legii." (Romani 13:9-10)

Trebuie sa demonstram iubire fata de semenii nostri, astfel nu ne vom indeparta de Dumnezeu.

Un alt lucru definitoriu al iubirii este acela ca ea trebuie exprimata la timp, nu trebuie amanata, pentru ca "mantuirea este acum mai aproape de noi decat in clipa cat am crezut" (Romani 12:11-13), ne spune Sf. Pavel. De asemeni, trebuie "sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armura luminii", pentru ca "noaptea e pe sfarsite", "e ceasul sa va treziti din somn".

Aici nu trebuie inteles sensul concret al cuvantului "somn", ci acela de somn fata de credinta, o inchidere a ochilor fata de ceea ce presupune slujirea cuvantului Domnului. Pana nu este prea tarziu, trebuie sa ne deschidem inima catre credinta in Dumnezeu.

Din acest articol concluzionam ca toate gesturile infaptuite de noi sunt doar o parte a intregului. Pentru a forma o unitate, un intreg, trebuie sa adaugam iubire. Legile scrise in Biblie nu sunt doar pentru simpla ducere a lor la un sfarsit, ci pentru a fi facute din inima, pentru a intelege ca fara daruire sufleteasca totul este in zadar. Nu va limitati doar la executarea unor legi ca simpli roboti, aratati ca aveti suflet si urmariti sa lasati o urma pe unde treceti, pentru a fi amintiti cu drag de cei cu care ati intrat in contact.

Prin acest articol vreau sa multumesc sincer tuturor prietenilor mei care m-au ajutat, sa le spun ca orice ajutor dat de mine catre ei a fost facut cu iubire, nu prefacut, in speranta ca si ei au facut acest lucru fata de mine.

Dumnezeu sa fie cu voi, sa nu-L parasiti niciodata, rugati-va Lui atunci cand aveti nevoie de ceva pentru ca Dumnezeu exista si este milostiv.

Doamne ajuta!

Multumesc sorei Dana care si-a adus contributia pentru publicarea acestui articol.

luni, 25 februarie 2008

Voce Divina

joi, 21 februarie 2008

Fumatul!

Ce este fumatul si cum se ajunge la fumat?

Din propria experienta trebuie sa recunosc ca nu stiu, dar de-a lungul timpului am analizat pe cei din imprejurul meu si va pot zice ce este si cum se ajunge la fumat.
Sa incepem pe rand:

Ce este fumatul?

Procesul de inhalare (tragere in plamani) prin calea orala, a rezultatului provenit din arderea unei cantitati de tutun (in cazul tigarilor obisnuite), care produce "o linistire, o calmare" a persoanei care-si otraveste plamanul cu asemenea fum, se numeste fumat.

Am pus in ghilimele, linistire si calmare pentru ca sunt explicatiile date de fumatorii cu care am intrat in discutie.

Acuma am sa-mi exprim si eu punctul de vedere in privinta fumatului, cu toate ca ma puteti contrazice ca nu stiu ce este asta pentru ca nu fumez.Intr-adevar nu fumez, nu vreau sa fumez si nici nu am fumat vreodata si ma simt foarte bine.Nu imi pare rau ca as fi pierdut ceva.

Din contra sunt bucuros ca prin credinta mea, am fost aparat de Dumnezeu sa nu cad in patima fumatului pentru ca trebuie sa recunoastem ca e un viciu de care nu se poate scapa asa usor.
Un viciu la fel ca: bautura, jocurile de noroc, curvia etc.

Ori toate aceste vicii nu duc cumva la savarsirea pacatului, la neascultarea de Dumnezeu?
Si cine ne impinge spre aceste vicii? Diavolul pentru ca suntem slabi si nu avem credinta in Dumnezeu pentru a putea birui, pentru a putea ocoli ispita.

Dupa cum am mai scris in alte articole si binenteles gasim scris si in Biblie, femeia este arma cu care lucreaza satana. E arma lui pentru ca este mai sensibila, mai fina, mai usor de corupt. Nu trebuie sa intelegem ca toate femeile sun slabe. Sunt femei cu credinta in Dumnezeu, foarte puternice, poate de multe ori mai puternice decat un barbat.

Cum lucreaza Diavolul prin aceste femei? Aceasta te corupe prin frumusetea si inocenta ei "aparenta", iti vinde un pachet de tigari si pentru asta obtii un zambet frumos de la ea, si poate o impresionezi daca mai si fumezi pentru ca daca e si ea fumatoare o sa ti se alature si puteti sta de vorba; daca te intreaba daca nu ai tigari la tine, ar fi pacat sa nu ai pentru ca ai rata ocazia sa o cunosti mai bine si sa te impretenesti cu ea etc....

Cum se ajunge la fumat?

Deja am raspuns mai sus.La fumat se ajunge prin dorinta omului de a iesi in evidenta, de a-si ocupa timpul liber, care pentru el nu poate fi inlocuit cu rugaciune si multumire la Dumnezeu, ci prin fumat.

In majoritatea cazurilor fumatorii isi castiga acest "prestigiu" inca din tinerete. Depinde de anturaj, si trebuie sa recunoastem ca in majoritatea grupurilor de prieteni exista cel putin un fumator.

Apoi un alt factor care duce la fumat este curiozitatea de a incerca, daca este bun sau rau. Aici suntem iarasi pusi la incercare, in sensul ca suntem fiinte slabe sau puternice, fiinte credincioase sau pacatoase, daca Il avem pe Dumnezeu deasupra noastra sau nu.

Trebuie sa recunoastem ca din pacate nu sunt multi care se lasa de fumat, iar acestia, putini au reusit acest lucru prin credinta in Dumnezeu.Spre durerea noastra sunt foarte multi care se apuca sau nu se pot lasa de fumat.

O sa va intrebati de ce am zis spre "durerea noastra", de ce sa ne ingrijoram noi nefumatorii si de ce nu ne vedem de treaba noastra.
O sa va raspund si la aceasta intrebare.Durerea si ingrijorarea noastra este ca si noi traim pe acelasi Pamant ca si voi, respiram acelasi aer. Un alt factor este dezvoltarea generatiilor, cresterea copiilor, sanatatea copiilor.

Dumnezeu ne-a dat trup nu sa ne batem joc de el si sa ne maltratam singuri. Iar daca altcineva ne va maltrata in orice fel, acela va raspunde in fata Lui.

Treaba noastra a celor credinciosi este de a aduce pe cei pacatosi si de a-i readuce pe cei ce au avut credinta dar au pierdut-o inapoi la Dumnezeu.


















Multumesc sorei Dana N.

marți, 19 februarie 2008

Psalmul 38

In acest Psalm, se descrie rugamintea omului indreptata catre Dumnezeu, prin care Il roaga sa-i prevada numarul zilelelor pe care le mai are de trait. De fapt, aceasa este o intrebare retorica, care nu isi gaseste raspunsul nicaieri.

Dumnezeu nu ne anunta cate zile mai avem de trait, de aceea nu trebuie sa irosim timpul si sa ne folosim de fiecare clipa ramasa pentru a-i multumini si a ne ruga Lui, pentru ca viata de pe Pamant este trecatoare, si adevarata judecata este cea de dupa moarte unde vom fi judecati in functie de „gresalele” noastre.

In viata pe care o ducem pe Pamantul creat de Dumnezeu ne sunt date spre alegere doua cai, este liberul arbitru al fiecarei persoane inca de la Adam si Eva.

Una dintre alegeri este calea raului, care nu poate duce decat la indepartarea de Dumnezeu.
In schimb daca vom alege Calea Domnului vom fi aparati de necazuri si nu vom fi judecati de catre Dumnezeu in viata de dupa. Dumnezeu nu ne va anunta care zile mai avem de trait pentru a ne lasa sa alegem calea pe care vrem s-o urmam, pentru a ne face responsabili de actiunile nostre, noi, ca fiinte cu rationalitate si gandire lucida.

"Doamne, fa-ma sa-mi cunosc sfarsitul
si care este numarul zilelor mele,
ca sa stiu ce-mi lipseste
Iata, tu mi-ai facut zilele ca pasul de-o palma
si fiinta mea ca o nimica inaintea Ta
Da, toate sunt desarte, fiece om care traieste;
da, omul trece ca un chip in oglinda,
vai, in zadar se tulbura;
aduna comori si nu stie pentru cine le strange"(Psalmul 38:3-6)

Este scoasa in evidenta dorinta pe care o avem pe Pamant, care orbeste multa lume, aceea de a aduna averi cat mai multe. Strangerea cu inversunare a acestor averi nu duce la altceva decat la indreptarea atentiei catre ele, pana ajunge un deziderat principal in viata omului respectiv, dar in acelasi timp il indeparteaza considerabil de tot ceea ce inseamna Dumnezeu si credinta in adevaratul sens al cuvantului.

Apropierea noastra de Dumnezeu este invers proportionala cu agonisirea de averi. Exista doua situatii pe care trebuie sa le intelegem:
-daca ne vom indrepta atentia asupra strangerii cu inversunare de averi, nu mai avem timp pentru a ne ruga si multumi in acelasi timp lui Dumnezeu, deoarece scopul nostru devine din a-I sluji Domnului, un act propriu-zis al strangerii de avere;
-a doua situatie mai dreapta, este sa nu-L parasim pe Dumnezeu, sa-I slujim, iar drept recompensa Dumnezeu ne va feri de cei ce ne vor raul, ne va da sanatate, care in sens spiritual echivaleaza cu averea materiala,si in acelasi timp ne va ajuta la nealungarea lui Dumnezeu din vietile noastre.

Cei care au dubii in puterile Domnului, vor spune ca nu am dreptate, ca principalul scop in viata este acela de a avea de toate. Sa nu uitam ca viata pe care o ducem noi pe Pamant este, daca vreti sa o numim asa, "o proba", adevarata viata fiind cea de dupa moarte. De aceea in viata pamanteasca nu trebuie sa ne concentram asupra agonisirii de avere ci trebuie sa ne facem un scop in a pazi caile Domnului si sa-I slujim Lui pentru a avea o viata de dupa moarte linistita.

Este mentionata expresia "zilele ca pasul de-o palma", ceea ce sugereaza ca zilele noastre sunt foarte scurte, comparate cu un pas mic (o palma=25cm), neindestulator pentru a aduna o avere.
De aceea trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu pentru ca "fiinta mea e ca o nimica inaintea Ta".Pe langa Dumnezeu noi suntem „o nimica”, fara insemnatate, si sarcina noastra pe pamant este una singura: sa slujim Lui si sa nu ne pierdem credinta fata de El prin strangerea de averi.

Pana la urma ce sunt toate averile pe care le strangem? "toate sunt desarte". Daca ne sacrificam viata pe Pamant strangand averi pierdem doua lucruri: pe Dumnezeu si averile stranse pentru ca in pamant ne intoarcem cum am venit si aceste averi sunt bunuri materiale, pe cand credinta in Dumnezeu este divina si ar fi singura pe care am putea-o lua cu noi in viata de dupa moarte.

O comparatie frumoasa si sugestiva, cu privire la efemeritatea fiintelor vii este: "omul trece ca un chip in oglinda"; ea intareste ideea de viata scurta si trecatoare pe care o avem pe Pamant, trecerea fiind sugerata ca o efectuare a unui simplu pas spre lumea cealalta. In zadar te straduiesti sa agonisesti averi pentru ca toti avem acelasi sfarsit, toti ne intoarcem in pamantul din care am fost conceputi de catre Dumnezeu.

Omul "aduna comori si nu stie pentru cine le strange", este ca o dorinta oarba si nerationala care se intipareste in mintea lui, aceea de a strange fara a se gandi la scop, "pentru cine" sau ce face lucrul in cauza.

De aceea este bine ca inaintea alegerii unei cai in viata sa ne gandim la scopul pe care vrem sa-l atingem, vrem sa traim intr-o continua agoniseala de bani si averi materiale pentru ca in final sa ne stingem saraci spiritual, sau vrem sa traim cu Dumnezeu, cu bogatiile dobanite prin dragoste si credinta fata de El, si sa avem un sfarsit demn? Alegerea este a fiecaruia…

Acest articol este realizat in colaborare
cu o foarte buna prietena de a mea Dana,
ocazie prin care ii multumesc.