Proverbe si invataturi.

As incepe cu cuvintele Ecleziastului care a fost: fiul lui David, împăratul Ierusalimului. “ (Ecleziastul 1:1), pentru a arata si explica importanta proverbelor pe care le gasim in Biblie, in sensul ca este uimitor ca acestea au fost scrise din vremuri stravechi si sunt valabile si in zilele noastre si sunt sigur ca vor fi valabile si in viitor. Acestea trebuie citite si nu numai. Ele trebuie si aplicate in viata pe care o ducem pe acest Pamant.

Acest capitol fascinant din Biblie mai este numit si “Pildele sau proverbele lui Solomon” , fiul lui David, împăratul lui Israel, (Proverbe 1:1)

Acesta le-a scris pentru: “pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;”(Proverbe 1:2)

Daca ne amintim ca Solomon fiul lui David nu a cerut de la Dumnezeu decat intelepciune, deoarece cu intelepciune le poti rezolva pe toate. El incearca sa ne impartaseasca din invataturile lui iar noi nu trebuie decat sa punem cuvintele lui la inimile noastre ca sunt pentru binele nostru.

De ce spun ca aceste proverbe sunt umitoare, fiindca cum ne da de inteles si Ecleziastul , istoria se repeta. Spune el:

“Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. (Ecleziastul 1:9)
“Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Ecleziastul 3:15)

Acesta afirma cu ferma convingere ca nu mai exista nimica nou : “Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!" de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. “(Ecleziastul 1:10)

Si acuma sa luam aminte la proverbele lui Solomon!

Despre viata.

Acesta ne spune ca cel mai bine e sa bem apa din fantana proprie. Aceasta expresie e cu sens figurat, adica acesta afirma ca cel mai bine e sa incercam sa ne limitam la bunurile noastre proprii, nicidecum a altora, fie ca bunurile noastre sunt putine sau modeste. El ne transmite mesajul ca oricat de putine ar fi aceste bunuri, ele sunt ale noastre asa ca nimeni nu ne va cere socoteala pentru cele consummate.
“Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.
Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale”(Proverbe 5:15-18)

La versetul de deasupra raspunsul il gasim aici:

Şi dacă întrebaţi: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! (Maleahi 2:14)

As vrea sa reformulez, in cuvintele mele pe intelesul tuturora versetul de mai sus: Nu iti este de ajuns ce ai deja? Sau vrei sa ai asa de mult incat sa dea pe din laturi si de obicei asta vrem, sa avem cat mai mult chiar daca nu folosim.

“Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!
Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură.” (Proverbe 16:16-17)

Poate ne-am izbit de multe ori de idea ce rezulta din aceste doua versete, in sensul ca poate am fost vreodata in casa unui bogat care desigur are pe masa mai multe bunatati decat unul sarac, si la prima vedere ochiul ne da senzatia de bucurie, implinire cand vedem ce bogata este masa, dar sufletul, nu, pentru ca nu ne tihneste acea masa. Sa nu uitam ca ochiul este doar o parte a corpului care ne transmite informatia falsa de belsug pe masa. Spun asta pentru ca de multe ori suntem atrasi de ce vede ochiul si nu vedem de fapt esenta.

Nicioadata nu trebuie sa spunem: ”ce de bunatati”, pentru ca deja am pacatui, deoarece cadem in pacatul invocat de Dumnezeu “lacomia pantecului”. De fapt nu noi vrem acele bunatati ci ochiul transmite informatia corpului si stomacul cere, cu toate ca poate nu vedem de fapt ce este ascuns in spatele acelor bunatati. Doar cu o credinta puternica putem san e abtinem si sa analizam intai aparentele si sa vedem cu ce scop sunt acolo.

“Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” (Proverbe 17:1)

Ideea este aceeasi ca si cea de sus. Ce preferam? Mancare multa cu cearta? Sau putina si in pace si sa ne tihneasca.

Ideea care vrea sa o transmita aceste versete este una simpla: Sa nu ne lasam inselati de ceea ce vede ochiul, si sa ne multumim cu ce avem, si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ce si cat avem.

Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură. (Proverbe 15:17)

Nevasta galcevitoare.

“Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare”. (Proverbe 21:9)

Ideea ca atunci cand ne alegem o sotie cu care vrem sa traim si sa ne intemeiem o familie, trebuie sa deschidem bine ochii, si sa nu fim atrasi de o situatie materiala mai buna a ei, pentru ca nu o sa avem liniste daca nu exista dragoste. Si urmeaza cateva trimiteri care ne va face sa intelegem mai bine idea.

”Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă”. (Pv 21:19)

“Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură într-una.” (Pv 19:13)

“O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.” (Pv 27:15)

Prin aceasta comparatie de mai sus, nevasta galcevitoare si picatura care cade neincetat pe streasina, Solomon incearca sa ne introduca in acel peisaj suparator si enervant, si sa ne imaginam cum ar fi daca am fi noi acolo. Imaginati-va zgomotul enervant, suparator care l-ar face picatura de apa care cade pe o streasina continnu.

“Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.” (Pv 21:19)

Cand savarsim un pacat.

Dacă zici: "Ah! n-am ştiut!"... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Pv 24:12)

Nu este o scuza sa spunem dupa ce am savarsit un pacat: “Ah! n-am ştiut!" deoarece unele greseli fiind savarsite nu mai pot fi reparate. Sau degeaba gresim si speram ca nimeni nu ne-a vazut. Adevarat poate ca nimeni nu ne-a vazut cand am produs greseala si aici ma refer la nimeni om, dar oare nu este cineva acolo sus care vegheaza peste noi? Oare nu este El acela care ne v-a judeca?

“Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.”(Pv 21:2)

Poate noi zicem: “-ah, nu este grav ce am facut”. Dar cine suntem noi sa zicem asta? Avem noi puterea sa spunem asta?
Nu!

Dumnezeu da omului dupa faptele lui.

”El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.”(Iov 34:11)
Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa faptele lui.

“A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.”(Ps 62:12)

Dumnezeu vegheaza continuu peste noi.

“Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.”(Ier 32:19)

De multe ori refuzam sa recunoastem ca am produs un pacat.

“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”(Rom 2:5-6)

Dumnezeu are un mesaj fix pentru cei ce pacatuiesc:

“Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima": şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.” (Apoc 2:23)

El ne atentioneaza ca in curand va veni si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Asa ca noi nu trebuie sa pierdem timpul si daca nu am facut-o pana acuma, trebuie sa ne indreptam, sa reparam ce am facut rau, sa ne pocaim cu sensul de a ne recunoaste greselile.

“Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”(Apoc 22:12)